Nume de familie din Bailesti (III)

Teodor Oanca

Teodor Oanca

Sistemul tradiţional românesc de denominaţie nu a diferit de al altor popoare cu care românii au venit în contact. Neexistând multă vreme în Moldova şi ţara Românească o lege care să pună ordine în sistemul de identificare a unei persoane, sau avut în vedere numele personal, cu care a fost botezat copilul, şi numele câtorva ascendenţi, începând cu numele tatălui, incluzând aci şi supranumele unuia dintre aceştia. Acest sistem este pus în evidenţă de recensămintele (catagrafiile) din 1755, 1774, 1808 şi 1820 din Moldova, şi cele din 1798 şi 1831 din ţara Românească. Acesta din urmă s-a înscris în programul de reforme instituit de Regulamentul Organic. În Transilvania, obligativitatea ca fiecare persoană să aibă un nume de familie a fost impusă printr-o dispoziţie dată de împăratul Iosif al II-lea.

Până la aceste date, numele de persoane apar în documente istorice şi vizează, în primul rând, acte de vânzare-cumpărare a unor proprietăţi şi acte de confirmare domnească a unei proprietăţi. În aceste documente sunt menţionate şi nume de locuri, în structura cărora intră şi nume de persoane.

Revenind la problema care ne interesează în mod direct, trebuie precizat că deşi nu exista o lege în baza căreia să fie obligată fiecare persoană să aibă un nume de familie, cei însărcinaţi cu realizarea acestor recensăminte sesizau existenţa formală a unor nume cu această funcţie, fără să facă din aceasta o regulă de înregistrare a cuiva. Printre birnicii străini de la 1831 din Băileşti era şi Gheorghe Ciontu (numele personal Gheorghe este urmat de supranumele Ciontu, probabil moştenit). Băieţii lui au fost înregistraţi în felul următor: Pârvu sin Gheorghe Ciontu şi Matei brat Pârvu Ciontu. Acesta ar fi trebuit să fie înregistrat ca fiu al lui Gheorghe Ciontu şi nu ca frate al lui Pârvu. Dar în această variantă, numele lui Pârvu nu este urmat de numele tatălui, ci de supranumele familiei, acesta funcţionând ca un nume de familie. Alte exemple: Pătru sin Badea Bădeală are un fiu înregistrat Stanciu sin Pătru Bădeală. Aşadar, Pătru este înregistrat direct cu supranumele Bădeală. Asemănător se prezintă şi exemplul: Gheorghe sin Dinu Dunăveţ are fiu pe Gheorghe sin Gheorghe Dunăveţ. În numele complet al acestuia ar fi trebuit să figureze şi numele personal al bunicului.

În 1885, Pădureţu S. Stan, de 50 de ani, era unul dintre cei doi martori la declararea naşterii fiicei lui Florea Ion Florea Voinea. Rezultă că Stan s-a născut în 1835, iar tatăl lui, numit şi el Stan, nu e altul decât fiul lui Stan Ion Pădureţu din Catagrafia de la 1831. Aşadar, supranumele Pădureţu s-a transmis mai multor generaţii, figurând ca nume de familie după 1895, când a devenit nume oficial.

Printre membrii comisiei însărcinate să realizeze recensământul din 1831 la Băileşti figurează mai multe personalităţi locale, bine cunoscătoare a populaţiei localităţii. În cele mai multe cazuri locuitorii capi de familie sunt înregistraţi cu numele personal activ, urmat de numele tatălui şi un antroponim, care poate fi numele bunicului sau un supranume. În exemplul Mitroi sin Stan Pădureţu, Mitroi este nume activ folosit în locul lui Dumitru, care e nume de botez, iar Pădureţu este supranume, arătând originea locală. În Ion sin Mihai Cucu, Cucu este un supranume provenit din poreclă. Tot porecle, devenite supranume, sunt şi Ciuciulete, Ciontu, Mititelu, Durac, Becheru, Coconoiu, Licurici etc., care s-au oficializat după trei generaţii, fiind prezente şi azi ca nume de familie în Băileşti.

Când porecla atribuită unei persoane era bine cunoscută, numele personal era urmat doar de acea poreclă: Mihai Buzdugan, Stan Lăstunu, Preda Vulturu, Nicola Bivolan etc.

Numeroase sunt exemplele din 1884 când numele personal este urmat doar de numele tatălui, ca în Catagrafia de la 1831. În cazul altor familii, noul-născut a fost înregistrat, de regulă, cu numele complet al tatălui, urmat de numele bunicului, eventual şi al străbunicului, sau printr-o poreclă a acestuia. Dau exemple din 1884 din Băileşti : Stan Ion Ion Iovan Iureş, Gheorghe Stan Dincă Vasile, Anica Ştefan M. Ciochia, Florea Dinu Barbu Vulturu, Nicolae Dinu V. Ciocioană, Gheorghe Radu Ion Pascu, Elisabeta Mihalache S. Pistriţu etc. Toate aceste nume, care îl înregistrează şi pe cel mai îndepărtat înaintaş din familie, au funcţionat, după cum se vede, ca supranume formate de la nume personale, transmise de la o generaţie la alta. În primul exemplu, Iovan este fiul lui Iureş, Ion este fiul lui Iovan Iureş, Ion este fiul lui Ion Iovan Iureş, iar Stan este fiul lui Ion Ion Iovan Iureş. Aşadar, cinci generaţii. În felul acesta a funcţionat sistemul popular de denominaţie la noi până la 1895, când s-a trecut la structura nume personal + nume de familie, exprimat, de regulă, printr-un cuvânt. Mai adaug o precizare: generalizarea numelui de familie sa realizat în aproape 20 de ani.

Prof. univ. dr. Teodor OANCĂ

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.