Din istoria – uneori amuzanta – a cuvintelor (II)

pirnea3. Ne vom opri acum, succint, asupra etimologiilor substantivelor proprii, unde, iarăşi, vom întâlni, două categorii de situaţii. Facem precizarea că am utilizat Dicţionarul Limbii Române Moderne, ediţia 1962, şi amintitul Dicţionar de Neologisme.

3.1. Mai întâi, câteva dintre binecunoscutele exemple de nume proprii provenite din substantive comune: Afumaţi, Buşteni, Cetate, Croitoru, Piersic, Pucioasa, Slatina, Vulpe şi multe altele.


La acest capitol, interesante sunt cazurile toponimelor Hobiţa şi Mehedinţi. Răsfoind o revistă mai veche (Limbă şi literatură, nr. 1/1988) am găsit o lucrare, ”Tentaţia onomasticii”, de Simion Dănilă, care susţine că Hobiţa (satul natal al lui C. Brâncuşi) provine din substantivul comun ”ohabă” (posesiune de drept ereditar, sat liber). De fapt, toponimia românească mai menţionează şi Ohaba Ponor.

Acelaşi autor crede că denumirea Mehedinţi ar fi apărut de la un alt toponim, Mehadia, şi a pus-o în legătură cu strămutările de populaţii determinate de factori social-istorici: ocupaţie străină, exploatarea nemiloasă, molime, căsătorii etc.

3.2. Apoi, vom insera originea unor substantive proprii, mai ales toponime, străine:

  • capitala Etiopiei, Addis Abeba, se traduce prin ”Floarea Nouă”, datorită abundenţei vegetaţiei. Împăratul Menelik al II-lea, în 1887, a ales acest loc pentru întemeierea unei noi capitale.
  • renumita închisoare Alcatraz şi-a luat numele din limba spaniolă şi înseamnă ”insula pelicanilor”.
  • Artica, deci Polul Nord, îşi trage denumirea din grecescul Arktos, care se traduce prin ”ţara urşilor”.
  • numele celebrului împărat francez Napoleon Bonaparte (de fapt, Buonaparte), se traduce prin ”soartă bună”.
  • oraşul american Chicago şi-a luat numele din limba indienilor de aici şi înseamnă ”locul usturoiului sălbatic”.
  • numele Dardarot (sau Tartarot), personaj malefic, îşi are obârşia în cuvântul ”tartar” (iad, infern).
  • Lucifer, căpetenia îngerilor rebeli, înseamnă, în latină, ”aducător de lumină”.
  • Marghioala, nume propriu grecesc, înseamnă ”Frumoasa”.
  • Mississipi este un cuvânt preluat din limba indu şi s-ar traduce prin ”tatăl apelor”, desigur, în legătură cu mărimea şi măreţia fluviului american.
  • cascada americană Niagara îşi trage trage denumirea de la cuvântul Onguiaahra, din limba triburilor locale, şi se traduce prin ”strâmtoare”.
  • Scaraoschi este un cuvânt format prin metateză (schimbarea ordinii sunetelor dintr-un cuvânt) de la Iuda Iscarioteanul, cel care l-a vândut pe Iisus pentru 30 de arginţi.
  • Ţarigrad, vechiul Constantinopol şi actualul Istanbul, înseamnă ”oraşul ţarilor”, (al Cezarilor).
  • Valladolid, oraşul spaniol, are un nume provenind din arabă (Balal-al-Walid) şi se traduce prin ”ţinutul tatălui”.

3.3. Cazul cel mai interesant este al oraşului Calafat, denumire care, în trecut, era atribuită unor cârpe înmuiate în păcură, cu care se astupau spaţiile dintre scândurile unei corăbii, operaţiunea numindu-se ”călăfătuire” şi provenind din limba turcă, având ca etimon cuvântul ”kalafat”.

4. Urmează o prezentare a etimologiei substantivelor comune, din aceeaşi perspectivă a curiozităţilor întâlnite. Şi, la fel ca în cazul anterior, dar invers, vom oferi mai multe exemple de substantive comune provenite din nume proprii:

  • adidaşi, cuvânt provenit de la Adi Dassler, fondatorul celebrei firme de material sportiv.
  • alaindelon, haina de piele întoarsă, la modă acum câteva decenii, îşi datorează numele cunoscutului star francez.
  • amfitrion are, de asemenea, o etimologie interesantă, plecând de la personajul mitic Amphitrion, rege grec, soţul Alcmenei. Aceasta a avut doi fii, Ificles şi Hercules, ultimul născut în urma legăturiii ei cu Zeus, care a luat înfăţişarea soţului credincioasei femei. Astfel, Amfitrion a devenit simbolul gazdei ospitaliere.
  • asasin (ucigaş), este un cuvânt care a apărut, prin filieră franceză (assassin), din arabul ”haşşaşin”, însemnând ”băutor de haşiş”.
  • baedecker (ghid turistic), se numeşte astfel de la editorul şi scriitorul german omonim, care a alcătuit o asemenea colecţie de ghiduri.
  • balamuc (ospiciu, dezordine), provine de la numele propriu Malamuc, probabil proprietarul sau administratorul unei asemenea case.
  • bauxită (o rocă bogată în silicaţi de aluminiu), derivă din franţuzescul ”bauxitte”, dar este legată de numele statului francez Bau de Provence.
  • bursă (instituţie financiară), are, de asemenea, o etimologie interesantă. Cuvântul de origine este Ven der Beurse (Burse), familia care deţinea casa unde se adunau negustorii veneţieni din Bruges (Belgia), în sec. al XVII-lea, pentru a negocia bani, metale preţioase, mărfuri şi valori imobiliare.
  • cereale este un cuvânt născut din numele lui Ceres, zeiţa agriculturii.
  • dagherotip (aparat foto rudimentar), provine de la numele artistului francez Daguerre, care l-a inventat.
  • foarte interesantă este istoria cuvântului epigon (urmaş, descendent inferior înaintaşilor). El provine de la denumirea dată fiilor celor şapte comandanţi care au pierit la asediul cetăţii greceşti Teba, conform tragediei lui Eschil ”Cei şapte în faţa Tebei”.
  • esperanto (limbă internaţională inventată la sfârşitul sec. al XIX-lea de către doctorul Zamenhof), provine din francezul ”esperanto”, de la Esperanto, pseudonimul creatorului, cuvânt care, în traducere liberă, înseamnă ”cel care speră”.
  • ghetou (cartier unde locuiau forţat evreii în timpul nazismului) se trage tot de la un substantiv propriu, Ghetto, insulă lângă Veneţia, unde, în sec. al XVI-lea, au fost izgoniţi evreii.
  • ghilotină (instrument de decapitare, pe vremea revoluţiei franceze), poartă numele doctorului Guilottin, creatorul ei şi una din primele victime.
  • goblen (covor sau cusătură artistică), este un cuvânt care provine de la familia de vopsitori parizieni Gobelins, creatoarea acestui gen de lucrare.
  • hurmuz (un fel de mărgean), îşi are obârşia în oraşul omonim, Hurmuz, de lângă Golful Persic.
  • macadam (gen de pavaj din piatră sfărâmată), îşi trage numele de la inginerul scoţian Mc Adam, inventatorul acestei mixturi.
  • madipolon (pânză fină de bumbac), a fost numită aşa de la oraşul indian Madipolan, unde s-a realizat pentru întâia oară.
  • madison (dans modern lent), vine de la oraşul american omonim.
  • pigmeu (pitic de rasă neagră din Africa), provine de la cuvântul propriu Pigmeu, acesta aparţinând unui neam de pitici care s-au luptat cu Hercule şi, în Greacă înseamnă ”mare cât un cot” (pygmaios).
  • poligraf sau detectorul de minciuni şi-a luat numele de la autorul grec cu acelaşi nume, Poligraf.
  • raglan (pardesiu cu mâneca pornind chiar de sub guler), are ca etimon fr. Raglan, dar şi-a luat numele de la generalul englez lord Raglan, care a purtat pentru prima oară o asemenea haină.
  • sandvici/sendviş este un termen care a preluat numele contelui Earl of Sandwich (1718-1792), cartofor înrăit, care cerea carne între două felii de pâine.
  • sodomie (anomalie sexuală), este pus în legătură cu oraşul mitic Sodoma (alături de Gomora fiind simbolul depravării umane, a fost în întregime distrus, ca o pedeapsă, de către Dumnezeu).
  • sosie (persoană care seamănă leit cu alta), şi-a luat numele de la Sosia, sclavul lui Amfitrion din piesele lui Plaut, Moliere şi Jean Giraudoux.
  • stentor (om cu voce puternică), provine de la eroul grec cu acelaşi nume, Stentor, din războiul troian.
  • vespasiană (WC public) îşi trage numele de la împăratul roman Vespasia, care a dispus construirea şi funcţionarea acestora.
  • zepelin (balon umplut cu hidrogen), provine de la inventatorul său, Ferdinand von Zeppelin.
  • Pentru a încheia acest lung şir de situaţii în care substantivele comune provin din cele proprii, vom enumera, doar, şi alte exemple: americă, berlină, cordovan (piele de Cordoba), damasc, faianţă (creată în oraşul italian Faienza), gambetă, hamleţi, havană, malacof, marochin (piele din Maroc), olandă, şantung etc. Chiar şi cuvântul ”damigeană”, oficial având ca etimon termenul italian ”damigiana”, este pus în legătură cu o femeie trupeşă, numită ”Dame Jane”, în vreme ce termenul ”baldachin” este preluat din italiana veche, în care Baldacco este denumirea medievală a Bagdadului.

    (Va urma)

    Prof. Marian Pirnea

1 comentariu

  1. Grintescu

    Salut,

    In Muntenia exista termenul „balamut/ă” = nebun. Probabil de la „balamuc”. Nu?

    Intre cei cu studii reduse era termenul „odicolon” de la „eau de cologne” (de la Koln -pentu ca inventatorul era din Koln=Cologne)

    In Ardeal la o anumita nuanta de rosu i se zice popular „nebrască’

    „faianţă” de la Faenza
    „pix’ de la prima marca de pix intrata la noi (in Franta popular se zice „bic” de la prima marca intrata)

    Gazprom – cuvant valiza si calambur: promyshlenost gaz dar inainte ce incepea cu „gas’ era de la „gasudarstvenyi”

    Sufixul „-oara” la unele toponime (Timisoara) provine dintr-o denumire maghiara terminata in „-var”=burg, cetate,care la randul lui vine din slava -vezi rus.”gorod”

    a propos de „cordovan”: si cordon si curea vin (prin franceza) de la Cordova

    frumoasa si povestea lui Gogea Mitea (a propos: gogea e albanez – asa o chema pe Maica Tereza)

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *