Dosarele istoriei locale: Monumentul „Independenţa”

Zaibar 10/04/2012 1 comentariu

Începem astăzi publicarea unui şir de articole, grupate sub numele „Dosarele istoriei locale„, în care vom surprinde obiective şi locuri din oraşul Băileşti pe langă care treceţi aproape zilnic, însă mai mult ca sigur nu le cunoaşteţi istoria.
Mulţumim pe această cale prof. Miu Nicolae care ne-a pus la dispoziţie aceste materiale.

Monumentul „Independenţa” a fost edifcat în anul 1885 de Primăria comunei „Băilesciu şi săteni”, în amintirea faptelor eroice ale ostaşilor băileşteni căzuţi în Războiul Neatârnării de la 1877-1878. Este o construcţie sugestivă, aşezată pe o platformă joasă din beton în care este încastrat corpul propriu-zis, de formă piramidală, cu baza mare de 49 cm, baza mică de 40 cm şi înălţimea totală de 2,77 m, continuată cu o coloană cilindrică şi încheiată cu o sferă, drept capitel. Astfel, se conturează 4 feţe ce poartă însemnări cronicăreşti referitoare la destinul tragic al unui obelisc de-a lungul a 140 de ani. Fără aprobări speciale, ci numai pe baza constatărilor oficialilor aşezării, locul a fost schimbat de trei ori, în decurs de 78 de ani, în interiorul aceluiaşi cimitir, după cum rezultă din înscrisurile dăltuite pe trei, din cele patru feţe. La est: „Aici zace osemintele a 108 soldaţi români morţi de tifos în campania 1877-1878 Resbelu Românu-ruso în contra turcului. Aciastei memorie sa ridicat de comuna Băilesciu 1885″(sic). Înscrisul de pe această faţa are o mare încărcătură de sensuri: mărturiseşte despre un evenioment din istoria naţională a poporului român cu implicaţia directă a vetrei noastre strămoşeşti; consemnează ortografierea acesteia după normele scrierii timpului şi păstreză una din multele forme grafice ale oiconimului Băileşti sub forma „Băilesciu”, cheamă viitorimea la cinstire şi neuitare.
Apropiindu-ne cu interes, vom putea citi de pe partea de sud: „Reconstituit şi mutat pe acest loc împreună cu osemintele astăzi 9 iunie 1932. Primar A.G. Săceanu, adj. primar C. Marinescu, Marin Chirilă Botescu”. Trecuseră 54 de ani de la înhumarea ostaşilor români (1878-1932) din care, 7 ani de la momentul la care, deasupra lor se ridicase monumentul în discuţie şi iată că s-a hotărât mutarea pe un alt loc, în acelaşi cicmitir şi nu deprte de locul iniţial.
A rămas aici numai 31 de ani, pentru că, în 1963, s-a hotărât mutarea monumentului pe locul actual, aşa cum aflăm de pe faţa din partea de nord: „Fiind pe un loc nepotrivit azi 8 a V-a 1963 Sfatu Popular Orăşenesc Băileşti la mutat aci pentru a cinsti cum se cuvine memoria celor 108 soldaţi români. Au fost mutate şi osemintele”. (sic) (Mutarea şi reînhumarea au fost făcute în prezenţa preotului Nicolae Stroe, din Băileşti) În imediata lui apropiere, pe aleea principală a cimitirului, au fost mutate 51 de pietre de căpătâi (cruci) ale eroilor morţi în cel de al doilea război mondial.
Manifestările comemorative organizate anual, la fiecare 9 mai, de ziua Independenţei Naţionale, ne îndeamnă la retrăirea istoriei ţinutului din epoca în care comuna noastră a găzduit Cartierul General al Diviziei a III-a, în casa arendaşului Georghiade, al moşiei Ştirbei.
Monumentul se gaseste in Cimitirul Eternitatea, vis-a-vis de Cavoul Becherestilor.