Avem cu ce ne mândri! Zaibărul şi Nea Mărin ocupă primele două locuri în topul „Brandurile de suflet ale oltenilor”

În data de 4 septembrie, cotidianul „Gazeta de Sud” iniţia campania „Brandurile de suflet ale oltenilor„, în care cititorii erau invitaţi să propună şi ulterior să voteze brandurile olteneşti cele mai reprezentative. Campania s-a încheiat şi datorita voturilor voastre am reuşit să obţinem primele două poziţii. Locul 2 este obţinut de „Zaibărul de Băileşti”, iar pe prima poziţie tronează nimeni altul decât Nea Mărin.

Clasamentul obţinut în urma voturilor a fost următorul:
Locul 1: Nea Mărin (Amza Pellea)
Locul 2: Zaibărul de Băileşti
Locul 3: Universitatea Craiova
Locul 4: Constantin Brâncusi
Locul 5: Tudor Gheorghe
Locul 6: Ceramica de Horezu
Locul 7: Electroputere
Locul 8: Vinul de Segarcea
Locul 9: Ford
Locul 10: Brânza de Novaci

Mai jos, găsiţi articolul din Gazeta de Sud de azi, 15 octombrie, care ne face cunoştinţă cu ocupantul locului doi, urmând ca mâine să fie prezentat ocupantul primului loc.

 

Branduri de suflet ale oltenilor. Locul 2: Zaibărul de Băileşti

Vinul din Băileşti a rămas în memoria colectivă ca un produs al oltenilor. Ecourile zaibărului s-au păstrat în timp până în zilele noastre. Povestea vinului din struguri negri merge mai departe în inimile cititorilor GdS… În Băileşti, s-a scris istoria zaibărului din cele mai vechi timpuri.

Ion Petrişor este băileştean de când se ştie. La cei 77 de ani ai săi, bătrânul simplu ne spune senin cum a ajuns la onorabila vârstă: „Zaibărul mă ţine aşa bine, că îl beau cu măsură!”. Deschide poarta veche din lemn şi ne pofteşte în curtea proaspăt măturată, ca să-i vedem zaibărul, care încă fierbe în butoaie. Sub un măr înalt care face umbră deasă, uşile din lemn ale pivniţei vechi sunt larg deschise, semn că mustul încă nu s-a potolit. „E periculos să stai în beci cu uşile închise atunci când fierbe vinul”, exclamă gazda noastră. Coborâm treptele din lemn şi din beciul familiei Petrişor răzbate un iz înţepător de must aproape transformat în vin. Un roi de musculiţe de oţet (Drosophila melanogaster) se zbate deasupra celui mai mare butoi din încăpere, semn că vinul este încă în fierbere. „Asta e butia (un butoi imens – n.r.) mea cea mai mare. Are 2.700 de kile. S-a făcut ceva, ceva zaibăr şi anu’ ăsta”, spune omul, cu un zâmbet mare pe faţă. Vremea secetoasă a făcut ca băileştenii să culeagă viile mai devreme decât de obicei. La ora la care scriu aceste rânduri, vinul lor s-a fiert de mult în butoaie şi chiar s-a „limpezit”, cum spun oltenii din Băileşti. „Din cauza secetei, vinul va fi mai tare anul ăsta”, ne explică nea Ion. Omul dă cep „butiei”, iar licoarea de un roşu aprins curge într-o cană mare de sticlă. Tanti Maria ne arată şirul lung de damigene care mai fierb liniştite. Băileştenii sunt fericiţi atunci când producţia de zaibăr este mulţumitoare. Vinul produs de ei este cunoscut de olteni, astfel că zaibărul a devenit un brand respectat şi aşezat la loc de frunte de cititorii Gazetei de Sud, care au poziţionat „licoarea divină” pe locul al doilea în topul brandurilor de suflet ale oltenilor. Zaibărul de Băileşti a obţinut nici mai mult, nici mai puţin de 55% din voturile cititorilor GdS, care au votat pe internet brandurile oltenilor. Vinul s-a situat pe locul doi în Top branduri, la distanţă de 94 de voturi faţă de următoarea clasată, Universitatea Craiova, care a ocupat locul trei în clasamentul cititorilor noştri.

Istoria vinului de Băileşti

Primarul din Băileşti, Costel Pistriţu, a explicat istoria zaibărului, care datează aproape de pe vremea atestării documentare a localităţii Băileşti: „Există o istorie a localităţii noastre, care este legată de prinţul Ştirbey, vinul zaibăr şi ulterior nea Mărin. Pentru prima dată, Băileştiul este amintit la 1536, pe vremea domnitorului Radu Paisie, iar în anul 1634 a fost datată cartea lui Matei Basarab Voievod, domnul Ţării Româneşti, prin care eliberează de vecinie (iobăgie – n.r.) pe Stan al doilea comis şi pe fratele lui, Tamblac, cu fiii lor şi nepotul lor Simion din Băileşti. Din cauza invaziilor ruseşti şi turceşti, populaţia a fost risipită în două mici sate, care se aflau la punctul numit «Nisipuri». În anul 1832, când moşia Băileştilor a devenit proprietatea domnitorului Barbu Ştirbey, acesta a dat un ordin că toţi locuitorii din comunele vecine care ar voi să se stabilească pe moşia Băileştilor vor căpăta proprietate. Prin acest act, au fost convinşi numeroşi locuitori din zonele limitrofe, care au pus bazele comunei Băileşti, devenit cu timpul oraş şi ulterior municipiu”, istoriseşte edilul-şef al localităţii. Ulterior, prinţul Ştirbey a trasat noile străzi din zona în care s-au stabilit cei care au primit proprietatea, denumite în limbaj popular „linii” (datorită faptului că străzile erau paralele şi perpendiculare). În acelaşi timp, zona denumită „Nisipuri” a fost cultivată de locuitori cu viţă-de-vie din soiul numit „seibel”, cunoscut în popor sub denumirea de „zaibăr”. Primarul a explicat faptul că, la vremea aceea, zaibărul era soiul de viţă-de-vie cel mai rezistent la filoxeră, ce este o insectă parazită care distruge rădăcina și frunzele viței-de-vie (ştiinţific se numeşte Phylloxera vastatrix) şi care provoacă viţei boala cu acelaşi nume. Aşa a apărut zaibărul, care se cultivă şi în zilele noastre pe terenurile din jurul Băileştiului.

Zaibărul, marcă înregistrată la OSIM

Primarul Costel Pistriţu a explicat pentru GdS cum comunitatea din Băileşti a decis înregistrarea zaibărului la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), iar, din 11.09.2008, vinul băileştenilor este şi marcă înregistrată. Pe certificatul de la OSIM scrie că durata de protecţie a mărcii este de zece ani de la data înregistrării. „Prin înregistrarea ca marcă a vinului «Zaibăr de Băileşti» la OSIM, am încercat să dăm pe mai departe viaţă acestui brand, care, aşa cum spunea Nea Mărin în anecdotele lui, «zaibărul te scoală după boală, dacă e băut cu cap»”, a arătat Pistriţu. Din păcate, viţa-de-vie din soiul zaibăr este cultivată, în prezent, doar de localnicii din Băileşti şi de cei din comunele limitrofe. Vinul nu este îmbuteliat şi nu se găseşte în comerţ. Pentru a gusta cât mai mulţi oameni din zaibărul oltenesc, municipalitatea încearcă să convingă comunitatea să formeze o asociaţie. „Încercăm ca, într-o perioadă scurtă de timp, să înfiinţăm Asociaţia Cultivatorilor de Zaibăr de Băileşti, pentru a putea avea acces pe piaţa vinului”, a spus primarul localităţii.

Festivalul Zaibărului şi Prazului

A devenit tradiţie organizarea Festivalului Zaibărului şi Prazului în Băileşti. Anul acesta, festivalul are loc pe 20 şi 21 octombrie şi a ajuns la ediţia a V-a. Procesiunea este inedită: care alegorice pleacă de la Casa Memorială „Amza Pellea” pline cu butoaie cu zaibăr, până în centrul municipiului, unde se dă cep butoaielor, iar zaibărul curge pentru toţi cei care doresc să guste. La festival vor participa circa 20 de localităţi din zona Băileştiului.

Ramona Olaru, Gazeta de Sud, 15 oct. 2012

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.