Băileşti, oraşul plin de zâmbet şi voie bună

Cel mai mare fir de praz, cel mai bun zaibăr şi… nişte olteni, cu problemele lor. Aşa ni se arată astăzi Băileştiul, care se înclină între cultură, tradiţie şi problemele cotidiene.

Tanti Maria ne deschide poarta larg, cu un zâmbet mare. „Poftiţi în curte, mamă!”, spune femeia. Ospitalitatea băileştenilor – care sunt olteni pur-sânge – este debordantă. După două-trei vorbe schimbate cu ea şi cu soţul ei, nea Ion, intră în discuţie celebrul zaibăr – un vin de Băileşti, înregistat ca marcă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM). „Noi muncim toată ziua, mamă, avem şi grădină, şi păsări, şi zaibăr, cum să nu!”, povesteşte femeia de o simplitate ieşită din comun. Ospitalieri sunt mulţi băileşteni care, dacă îi pui să vorbească despre locul în care trăiesc, este imposibil să nu facă referire la zaibăr şi la Nea Mărin. Cu 17.600 de suflete, Băileştiul a devenit municipiu în 1994. Înainte vreme erau 22.000 de oameni în oraş. Săraci lipiţi pământului nu sunt băileştenii nici la propriu, nici la figurat. La propriu – există 362 de beneficiari ai Legii venitului minim garantat, pe unii dintre ei i-am găsit săpând buruienile din grădiniţa unde tronează statuia marelui Amza Pellea. La figurat, iarăşi nu sunt săraci, pentru că pe meleaguri băileştene s-au născut şi crescut importanţi oameni de cultură şi artă.

Oraşul lui Amza Pellea şi al lui Marcel Iureş

Cine nu a auzit de zaibărul de Băileşti? Şi cine nu a auzit de marele om de teatru, Amza Pellea, care a descreţit frunţile tuturor românilor ca şi creator al personajului „Nea Mărin“? În aprilie 1931, Amza Pellea se năştea în Băileşti. Câțiva ani mai târziu, el devenise un simbol al Băileştiului după rolul din filmul „Nea Mărin miliardar”, dar şi după monologurile umoristice cu personajele sale favorite Sucă şi Veta şi cu prazul din paporniţă. De la poantele lui Amza s-au perpetuat bancurile cu oltenii şi cu prazul, şi tot de la el încoace zaibărul a căpătat valenţe nebănuite în rândul locuitorilor din zona Olteniei. Pe 12 decembrie 1983, actorul s-a stins din viaţă înainte de vreme, lăsând multă durere în sufletele băileştenilor. Fiica lui Amza, Oana Pellea, îi duce tradiţia mai departe, iar localnicii povestesc despre faptul că marea actriţă este văzută adesea în Băileşti, vizitând Casa Memorială a lui Amza Pellea.
Băileştiul a dat lumii şi alţi oameni de cultură renumiţi. Reputatul actor Marcel Iureş, de asemenea, s-a născut în 1951 tot în orăşelul devenit între timp municipiu. În rândul sportivilor s-a remarcat handbalista Ada Nechita, care joacă la CS Oltchim Râmnicu Vâlcea – sportivă al cărei nume îl poartă sala de sport din Băileşti. Tot din oraş se trage şi fostul avocat al poporului, Paul Mitroi, şi mulţi scriitori, pictori etc.

Festivalul Zaibărului şi Prazului

Tradiţia se păstrează în Băileşti de ani buni, iar zaibărul şi „Nea Mărin” se serbează cu alai în fiecare toamnă. Pe 20 și 21 octombrie se organizează în Băileşti Festivalul Zaibărului şi Prazului, anul acesta ajuns la cea de-a V-a ediţie. „La festival, în fiecare an, «Nea Mărin» (adică o persoană costumată în Nea Mărin – n.r.) vine cu butoaiele de la Casa Memorială a lui Amza Pellea şi le duce în centrul oraşului, unde le dă cep”, a povestit în urmă cu ceva vreme, pentru GdS, primarul din Băileşti, Costel Pistriţu. Vor fi organizate tot felul de concursuri: cel mai bun zaibăr, cel mai mare fir de praz, cel mai frumos stand, cea mai originală reţetă.

Încălzirea pe lemne

Când petrecerea se încheie, băileştenii revin la viaţa lor de zi cu zi. Iarna se apropie, iar ei fac rost de lemne pentru foc, chiar şi cei de la bloc. După desfiinţarea sistemului centralizat de încălzire, singura variantă de încălzire pe timpul iernii care nu te arde la buzunar rămâne soba pe lemne.

Industria este pe ducă

Perioada dezindustrializării României a afectat şi Băileştiul. Altădată o firmă importantă în zonă, compania producătoare de aparate de control şi distribuţie a electricităţii, Celule Electrice Băileşti SA, mai număra la sfârșitul anului 2011 doar 79 de angajaţi, potrivit datelor din bilanţul contabil, publicat de Ministerul Finanţelor. „La Celule Electrice erau, în urmă cu ani buni, circa 11.000 de angajaţi, iar acum dacă mai lucrează sub 100. În tot municipiul mai există 3.000 de angajaţi, cu tot cu funcţionari publici şi cu personalul de la spital”, a spus viceprimarul din Băileşti, Irinel Codruţ Muşuroi. Afacerile fabricii s-au diminuat la nivelul a 8,3 milioane de lei, iar pierderile s-au adâncit la 5,7 milioane de lei. Industria nu a rezistat în zonă, fosta turnătorie mai oferă ceva locuri de muncă, iar singurul sector economic mai dezvoltat este agricultura, unde şi-au croit drum diverşi investitori care lucrează pământurile în mod organizat.

Cea mai acută problemă: lipsa locurilor de muncă

Dincolo de zâmbetul cald al băileştenilor şi de ospitalitatea lor, există probleme şi în acest colţ de ţară, ca în întreaga Românie: oamenii nu au unde să lucreze. Municipalitatea consideră că 6.000 de persoane ar dori să se angajeze, dacă ar avea unde să o facă. Piaţa forţei de muncă este dezechilibrată comparativ cu nevoile angajatorilor din zonă şi din regiune, în general, iar sistemul educaţional scoate teoreticieni pe bandă rulantă şi în Băileşti. După ce s-au desfiinţat secţiile de mecanici agricoli, tehnicieni veterinari şi electricieni auto de la liceele din Băileşti, s-a constatat că exact de asemenea specialişti este nevoie astăzi, pe piaţă, având în vedere că oamenii cu astfel de profesii şi-ar găsi de muncă la multe societăţi care lucrează pământurile în zonă.
Odată cu refacerea infrastructurii către podul peste Dunăre la Calafat-Vidin, băileştenii speră să aibă acces la furnizarea de gaze naturale, pentru a le oferi potenţialilor investitori nişte hale de producţie cu toate utilităţile necesare.
Cu probleme sau fără, băileştenii nu uită să zâmbească trecătorilor şi, mai ales, să fie optimişti. „Fără zaibăr nu se poate! Mergem înainte!”, încheie râzând nea Ion Petrişor, de 77 de ani, în timp ce ne arată butoiul lui de capacitate „record”, plin până la refuz de zaibărul care este pe cale să se transforme în vin.

Medicii sunt… greu de găsit

Deşi există un excedent de persoane care îşi caută locuri de muncă, în Băileşti este o criză acută de medici, pentru Spitalul Municipal din localitate. Medicii de interne provin din Băileşti, dar restul doctorilor sunt „păsări rare”. Este nevoie de chirurgi, în special, susţin reprezentanţii primăriei. Municipalitatea încearcă să îi atragă pe medici cum poate. „Dorim să amenajăm spaţii de locuit pe domeniul privat al primăriei, pentru a le oferi medicilor o locuinţă de serviciu. Vrem să construim cu bani de la primărie şi de la Consiliul Judeţean Dolj”, a menţionat viceprimarul localităţii.

Ramona Olaru, Gazeta de Sud, Sâmbătă 13 oct. 2012

2 Comentarii

  1. Sorin

    No…. m-ati dat gata cu cei 11000 angajati de la Celule…

  2. mitel

    las’ca avem parc ! Calafatul are pod peste Dunare ! si noi nu suntem capabili sa luam bani europeni sa facem o trecere mai de Doamne ajuta la „bariera”

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.