Emoţii

Septembrie 2013. Emoţii. Un nou drum, un nou început, o nouă provocare. O nouă promoţie: Promoţia 2013 – 2017! Cei 32 de elevi care m-au reinventat, prin care m-am redescoperit, cei care m-au făcut să înţeleg faptul că O viaţă fără iubire e lipsită de însemnatate, aşa cum spune una dintre cele 40 de legi ale iubirii, din cartea cu acelaşi nume, scrisă de Elif Shafak, venind cu următorul îndemn: Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauţi, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană, împărţirile duc doar la alte împărţiri. Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur şi simplu.
Şi au trecut 4 ani…
Ani de liceu,
Cu emoţii la română,
Scumpii ani de liceu,
Când la mate dai de greu.
Ani de liceu,
Când ţii soarele în mână
Şi te crezi legendar Prometeu…
este melodia de care pare că eşti plictisit de câte ori o tot auzi an de an, dar pe care o trăieşti cu atâta intensitate şi prospeţime, atunci când cineva drag ţie se pregăteşte să spună „Adio” celor 4 ani … 4 ani de bucurii ori tristeţi, de reuşite ori înfrângeri, de concentrare ori relaxare … cu „multe lucruri frumoase”, cum spunea Bianca Gheorghişan, eleva clasei a XII-a D şi şefa de promoţie pentru uman, într-un minunat şi emoţionant „speech”, la Balul Absolventului 2017.

Stop! Prea multă emoţie! Prea multă visare! Este vremea să trecem şi la lucruri „oficiale”! Să „vorbim” despre Seara Absolventului 2017. S-a întâmplat în data de 23 mai 2017, într-o zi de marţi, începând cu orele 18:00, la Casa de Cultură Amza Pellea Băileşti. Acolo, elevii, absolvenţii mai exact, însoţiţi de către cadrele didactice, rude mai apropiate sau mai îndepărtate, prieteni, vecini etc, s-au deplasat, după tradiţionala fotografie de grup din faţa şcolii. Sala de spectacole. Agitaţie. Din nou emoţii. Emoţii frumoase, încărcate de bucurie, satisfacţie, încântare. Actorii principali din seara respectivă ştiu că vor fi alături de mai toţi colegii lor pe scenă, pentru că aproape toti au absolvit (au existat doar două excepţii, la clasa a XII-a A, respectiv a XII-a C)! Minunat, nu?! Munca asiduă a domnilor profesori, susţinerea permanentă a părinţilor, implicarea, dorinţa, efortul şi perseverenţa elevilor, toate au contribuit la roadele mult aşteptate: absolvirea!

Înainte ca fiecare absolvent al celor douăsprezece clase să-şi audă numele rostit pe scenă, pentru a i se înmâna paşaportul către o nouă viaţă – diploma de absolvent, (este adevărat, cu file incomplete până la promovareea examenului de Bacalaureat), actualii şefi de promoţie, Bianca Gheorghişan, elevă în clasa a XII-a D, pentru profilul uman şi Mihai Grimm, elev în clasa a XII-a A, pentru profilul real au predat „cheia învăţăturii şi a succesului” celor care promit să le calce pe urme la anul: Bianca Cioară, clasa a XI-a D, respectiv Mădălina Mitroi, clasa a XI-a B.
Văduva Ştefania, clasa a XII-a A, Puncea Marin, clasa a XII-a B, Tudoroniu Geanina, clasa a XII-a C şi semnatara acestor rânduri, clasa a XII-a D, aceştia au fost părinţii spirituali ai Promoţiei 2013 – 2017, profesorii, dascălii, prietenii, „îngerii păzitori” ai celor 104 absolvenţi.

Viaţa este o tragedie atunci când e privită în prim-plan şi o comedie când o priveşti în plan larg, conform teoriilor lui Charlie Chaplin. Un nou „act”… căci „Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actorii”, cum spunea William Shakespeare în „Cum vă place”. Stabilirea şefilor de promoţie 2013 – 2017, la Liceul Teoretic Mihai Viteazul Băileşti. Au existat două episoade similare pentru cele două profile. La profilul uman, doi elevi, Bianca Gheorghişan şi Gabriel Mihai au fost la egalitate cu media 9,97. La profilul real, a fost aceeaşi situaţie cu Loredana Deca şi Mihai Grimm, media acestora fiind de 9,86. S-a ”cântărit” îndelung ce se poate face pentru o departajare justă, ţinând cont de faptul că toţi au muncit foarte mult în cei patru ani pentru obţinerea unor asemenea rezultate onorante. Într-un final, participarea anuală şi obţinerea a numeroase premii la olimpiadele şi concursurile judeţene şi naţionale, implicarea în acţiunile de voluntariat şi variatele activităţi extracurriculare, toate au dus la înclinarea balanţei către „laureaţi”.

Să visăm… din nou… închideţi ochii şi ascultaţi… ascultaţi acordurile pianului lui Chopin în „Valsul primăverii”… parcă sunt picături de bucurie şi melancolie ce-ţi fac sufletul să vibreze… În această atmosferă, copiii mei, „echipa” clasei a XII-a D, cu fiecare „coechipier” pe locurile ocupate vreme de 4 ani, într-un decor ce imită sala de clasă, purtând tricouri negre cu înscris alb: XII D, L.T.M.V., numărul de la catalog şi numele ori porecla folosite în cei 4 ani, (începând de la 0 – doamna dirigintă şi terminând cu infinitul, DARius), pentru a arăta încă o dată cât de frumoasă este unitatea în diversitate, aşezaţi astfel pentru a respecta până în ultima clipă deviza noastră „Toţi pentru unu, unu pentru toţi”… au primit un ultim mesaj:

Binişor, ţii între degete o piatră şi o arunci în apa curgătoare. Efectul s-ar putea să nu fie uşor de desluşit. O mică încreţitură unde piatra străpunge luciul apei şi apoi un clipocit înăbuşit de vuietul râului din jur. Atâta tot.

Aruncă o piatră în lac. Efectul va fi nu doar mai vizibil, dar va fi de asemenea mult mai durabil. Piatra va tulbura apele liniştite. În locul în care va atinge apa se va forma un cerc, şi într-o clipită, cercul acela va da naştere altuia şi apoi altuia. Curând undele stârnite de căderea pietrei se vor întinde până se vor face simţite pe întreaga oglindă a apei. Abia când vor ajunge la maluri cercurile se vor opri şi se vor stinge.

Dacă o piatră cade într-un râu, râul o va lua ca pe o tulburare oarecare în curgerea sa deja năvalnică. Nimic neobişnuit. Nimic de neînvins. Dacă o piatră cade însă într-un lac, lacul nu va mai fi niciodată acelaşi. (Prolog – „Cele patruzeci de legi ale iubirii:, de Elif SHAFAK)

În interpretarea mea, deşi sunt convinsă că există atâtea interpretări câte persoane intră în contact cu acest citat, pietrele sunt domnii profesori care au lăsat urme trainice în şlefuirea caracterului, personalităţii, destinului acestor minunaţi copii. Iar lacul şi undele sunt înşişi copiii care vor duce mai departe faima instituţiei pe care de curând au absolvit-o. Fie ca viaţa lor să fie încărcată de succese, reuşite, ambiţie, curaj, credinţă, perseverenţă şi dorinţa de a fi mereu mai buni, cei mai buni! Dar, să ţină cont de un lucru: Nu ţinti spre succes, căci cu cât mai mult îl doriţi şi cu cât faceţi din el un scop, cu atât mai mult îl veţi rata. Căci succesul, asemenea fericirii, nu poate fi urmărit; el trebuie să urmeze, şi chiar numai aşa se şi întâmplă, ca un efect secundar neintenţionat, din acea dedicare a omului faţă de o cauză mai mare decât el însuşi sau ca un produs secundar al dăruirii de sine către o altă persoană. Fericirea trebuie să vină de la sine – şi sfatul acesta este valabil şi pentru succes: trebuie să îl laşi să se producă tocmai nepurtându-i de grijă. Vreau să ascultaţi ce anume vă porunceşte conştiinţa să faceţi şi să duceţi la bun sfârşit lucrul acela, pe cât de bine vă stă în putinţă. Atunci veţi apuca ziua când veţi vedea că, pe termen lung – repet: pe termen lung! -, succesul vă va urma tocmai pentru că aţi uitat să vă gândiţi la el. („Omul în căutarea sensului vieţii” – Viktor E. Frankl)

Andreia Helga Stroe

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *