Mişu Colan, zis Sucă, are 73 de ani, îi dă cu zaibărul înainte, cântă, face glume şi se bucură de amintiri.Este născut şi crescut în Băileştiul lui Nea Mărin. La două case de bătătura în care a copilărit Amza Pellea. Sucă îi este poreclă. Vine de la Tănăsucă, numele purtat de străbunic.
Toţi băieţii din familia lui Mişu Colan au purtat porecla străbunicului, Tănăsucă. Mişu, adevăratul Sucă pomenit în scheciurile lui Nea Mărin, este ultimul care va purta porecla consacrată deja de nemuritorul Amza Pellea. El l-a inspirat pe actor prin snoavele spuse cu umor, la poarta casei, şi prin felul lui de a fi hâtru.
„Pe Amza îl cunoscui la noi pe stradă”
„Foaie verde trei Galate/Nu te bucura bogate/C-ai avere şi-ai de toate/Că vine moartea-ntr-o noapte/Şi rămân de tine toate”. Aşa i-a întâmpinat Sucă pe reporterii „Adevărul”. Cântând şmechereşte. Sprijinindu-se c-o mână în „mergător”, cum numeşte el bastonul, îi conduce la o masă „sub umbră”, unde erau orânduite trochiţele (cănuţe) în jurul unei carafe burtoase, plină cu zaibăr. Refuzul politicos îl scoate din lubeniţe, cum zic oltenii la pepeni: „Ei, dar ce vorbă e-asta, să staţi cu dinaintea goală, pe uscat, la mine? Cine-a mai pomenit!”.
Sucă-n armată
Şi cum vinul dezleagă limbile, Sucă a început să istorisească despre Amza Pellea. „Îl cunoscui pe stradă, la noi, unde ieşea cu prietenii lui. Stătea la două case mai încolo. Mă luară cu ei într-o zi şi mă îmbătară cu zaibăr, din nouă căni mă făcură turtă. Am ajuns în patru labe acasă şi când m-au văzut tata şi cu mama, păţanie ce-am avut”, îşi începe Sucă, brusc, povestirea.
Spune cinstit că nu erau prieteni, ci doar cunoştinţe, dar se întâlneau „pe şuşea sau în drum, în faţa porţii” de suficient de multe ori încât păţaniile şi boroboaţele lui Sucă să inspire poveştile lui Amza de mai târziu.
„Nu eram noi foarte apropiaţi, el era mai mare cu vreo cinci-şase ani decât mine, stătea pe uliţă mai mult cu prietenii lui, dar şotiile noastre nu-i scăpau. Apoi a plecat la şcoală şi venea rar pe acasă, la rude. Dar s-a inspirat numai din fapte reale, toate personajele din istorisirile sale erau de aici, de pe stradă”, a mai spus Sucă. „Mi-aduc aminte una dintre poveştile mele din armată. Vine sergentul la mine şi-mi spune să fac stânga împrejur. Eu fac dreapta. Ţipă la mine că mi-a zis să fac stânga, nu dreapta şi eu îl lămuresc. «Dom’sergent, lăsaţi că data viitoare când mi-oţi spune să fac la dreapta, eu fac la stânga şi-o să fim chit pe chit», spun eu. «Să vezi ce te chituiesc eu», îmi spune sergentul. Şi câte şi mai câte poveşti spuneam în drum, care ajungeau şi al urechile lui Amza”, mărturiseşte Sucă.
„…Amza şi prietenii lui mă luară cu ei într-o zi şi mă îmbătară cu zaibăr. Am ajuns în patru labe.”
Mişu Colan
zis Sucă
Şofer şi manipulant
Un ţăran autentic, agricultor aproape o viaţă întreagă, Sucă n-a fugit de muncă. „Din ’66 am fost şofer de camion 17 ani de zile. Eee, atunci stătea zaibăru’ mai departe de mine, mai primeam câte-o sticlă de la vreunu’, da’ nu m-atingeam de ea. Şi după 17 ani, mă dusei şi la Întreprinderea Mecanică din Băileşti. Acolo eram manipulant de magazie, da’-mi făceam singur curăţenie. Îmi plăcea ordinea şi nu mă codeam să o fac singur. Vorba aia, apăsam pe un buton şi sărea sacu’ singur în spinare… Apăi am făcut toate muncile pe acolo şi de acolo am ieşit la pensie”, spune Sucă.