Tuturor oltenilor care fura-mprastiati prin lumea larga ca sarea-n bucate!
Amza Pellea
„Ma, nepoate, ma, tine minte de la mine, daca vrei sa-i cunosti pe olteni, te duci si iei trinu di la Timisoara, Da’ iei un trin de patru dupe pranz… te sui intr-un compartiment singur si te-asez langa geam, cu fata spre Bucuresti, sa nu te-apuce cu lesuiala cand mergi de-a-ndaratelea.”
Asa isi incepe Nea Marin una din povestile pline de umor ce mi-au „marcat” copilaria atat de frumoasa petrecuta la Bailesti unde inca se mai aud glasurile lui Suca, Veta, nasu Pantelica, Saiche a lu’ Zapacitu, oameni cu o intelepciune care vine de departe, din strabuni, cu o cinste si o curatenie morala fara nicio umbra, generosi ca o paine de la tara, scaparatori de inteligenta, plini de fantezie si de farmec cum sunt toti oltenii.
Marele Amza Pellea infatisa tabloul unei fericiri simple, al unei impliniri pe deplin meritate.
Jos palaria pentru mostenirea lasata teatrului si filmului romanesc, facandu-ne sa ne simtim mandrii ca ne-am nascut si ne-am format ca oameni pe meleagurile bailestene.
Ma grabesc sa inchei pentru a avea timp sa pregatesc o placinta cu praz, prajitura nationala a oltenilor, stropita cu un zaibar oltenesc.
Multumim OanaGab pentru aceste minunate ganduri.