Cum vorbeau – si mai vorbesc – bailestenii (II)

Zaibar 07/11/2010 4 Comentarii

2. Apoi, un număr relativ restrâns de cuvinte (cca 40) există şi în fondul principal de cuvinte, numai că, în Băileşti, ele se utilizează cu alt sens. Iată-le, spre a dovedi cele afirmate, menţionând în paranteză sensul din limba literară iar în faţa acesteia, înţelesul din graiul vorbit în Băileşti:
– a bâzâi = a plânge, a se smiorcăi (a face zgomot, insectele)
– boldei, boldeică = copil băgăreţ, curios (câine cu talie mică)
– boulean = peşte mic de apă dulce (diminutivul de la bou)
– broatic = întăritură de lemn la construcţii (amfibian asemănător broaştei)
– bulumaci = ciulama (stâlpi de susţinere la porţi)

– a buşuma = a strangula (a freca un cal cu un şumuiog de paie)
– carcalete = amestec de vinuri (vin cu sirop şi sifon)
– călină = tuşă, mătuşă, formulă de adresare (fruct de pădure)
– ceacâr = piesă pentru făcut gheme din lână (saşiu, prezbit)
– a cârcâi = a mişuna (a scoate sunete specifice – păsările)
– a ciocârti = a ciuguli, a gusta câte puţin din mâncare (a ciopârţi)
– a cipţi = a fura, a băga de seamă (a plescăi)
– cotar = împrejmuire pentru păsări (slujbaş care stabileşte cotele; omidă)
– duducă = băţ de floarea-soarelui (termen de politeţe pentru femei tinere)
– a se frichini = a se dichisi exagerat (a umbla fără rost, a se fâţâi)
– frunte = rachiu tare de la începutul cazanului (partea de sus a feţei)
– gherlă = obicei de invocare a ploii; ratare la jocul de table (închisoare din oraşul ardelean Gherla)
– gloată = aglomeraţie (lume multă şi dezordonată)
– glugă = grămadă de coceni (capişon)
– gogonea = gogoşar (pătlăgea verde)
– a se înţâgla = a înţepeni (a se piţigăia, a se ascuţi)
– lacră = ladă de zestre (raclă, coşciug)
– lişteavă = apăraie, subst. (adj. tulbure, mocirlos)
– malac = om mare, greoi (pui de bivol)
– maldăr = snop vegetal (grămadă în dezordine)
– mămăruţă – ghinion (în expresia ”A căzut mămăruţa pe tine”) (buburuză)
– moşic = soţul moaşei, al moşicăi (diminutiv de la moş)
– moşică = rudă sau prietenă cu părinţii, care ajută la naşterea copilului (soţia moşului)
– mozoc = copilandru simpatic dar bleguţ (câine mare, ciobănesc)
– ogeac = bucătărie ţărănească de vară (coş, horn)
– a ogoi = a alerga, a fugări (a linişti)
– opor = închis, interzis (partea groasă a osiei)
– piatră = grindină (rocă, material pietros)
– a picni = a fi lovit de somn pe neaşteptate (a atinge, a înţepa)
– pocie = suprafaţă agricolă delimitată prin măsurare (par pentru delimitarea acestei suprafeţe)
– a pripi = despre soare, a arde puternic, prevestind ploaia (a se grăbi)
– rac = ardei umplut cu tocătură (crustaceu, cancer)
– scăfiţă = raft mai mic, sertar, policioară (strachină de lemn)
– sculăţel, i = subst., ornamentaţii pe haine (adj., săltăreţ, vioi)
– taină = taifas (secret)
– trânji = hemoroizi (plantă cu flori galbene, plăcut mirositoare)
– zăton = amenajare acvatică (lac îngust pe malul mării)

3. Mai departe, altă categorie deâ cuvinte reprezintă regionalismele utilizate nu numai în Câmpia Băileştiului, ci şi în restul Olteniei, ba chiar şi în alte zone ale ţării. Ele sunt însă regionalisme, fără să aparţină fondului principal lexical. Dăm, mai jos, această listă, care cuprinde cca 150 de cuvinte dar care poate fi oricând îmbunătăţită: acana (termen ţigănesc, ironic = alături, strâmb), albie (vas pentru spălat rufe), alde (adjectiv pron. nehotărât = dintre ai lui…), baborniţă (bătrână rea şi urâtă), bătătură (curte, ogradă), barhet (pânză, ţesătură mai groasă), başca (adv. separat, aparte), bâzdâc (capriciu, toană), bâzdoacă (ciomag gros), a beşteli (a mustra), boască (boştină, drojdie de vin), bocciu (negru, urât), bolbotină (buruiană), boloboc (nivelmetru), brâglă (partea mobilă a războiului de ţesut), buboi (furuncul), canură (fire scurte de lână rămase din dinţii pieptănului), capişon (un fel de bonetă), a cârni (a tăia lăstarii de vie), cârpător (obiect pentru copt pâinea), cârtog (cuib, vizuină), căpistere (covată pentru pâine), chichirez (haz, farmec – fam.), chilim (covor), chită (legătură de legume sau fructe), a chiti (a stivui), cioaie (clopot mare sau acioaie), cioareci (iţari), ciupag (pieptul iei, cusut cu flori), ciuşcă (ardei iute), a clefeti (a clefăi), cloţă (cloşcă), cobiliţă (bucată de lemn curbată, pentru transportul găleţilor), cotor (tulpină, partea unui chitanţier), covăsală (cuib pentru fermentarea laptelui), covru (vizuină), crilă (liotă, droaie de copii), cufăr (ladă cu capac), cuibar (loc în care păsările îşi depun ouăle), cujbă (nuia pârlită în foc pentru elasticizare), custură (lamă, tăiş de cuţit), daică (tanti, mătuşă, dădacă), dârdoră (toi, zor), dănac (băiat măricel), dimie (stofă groasă ţesută în casă), dragavei (plantă erbacee comestibilă), dreavă (vergea, ţeavă metalică), a drişcui (a netezi tencuiala), franc (leu, unitate monetară), gâlcă, gâlci (inflamaţie a ganglionilor), gârlici (intrarea în pivniţă), garniţă (găleată, vas de metal), gârniţă (varietate de stejar), ghivent (şurub, filet), goarnă (trompetă), gropan (fântână primitivă pentru udat legume), hoaşcă (hoaţă bătrână), ilic (pieptar ţărănesc fără mâneci), ispol (căuş, scafă), a izâni (a spăla prost rufele), a se încăibăra (a se încăiera, încâlci), a îngena (a deveni mai domol, a încetini), a se îngurlui (a se giugiuli, a se drăgosti), leşie (soluţie pt. spălat rufe), libarcă (insectă de noapte), ligav (fără poftă de mâncare), a se linciuri (a se bălăci), lubeniţă (pepene verde), macat (aşternut ţesut în casă), machea (adv. oare), mangealâc (par greu pentru ridicat greutăţi), matostat (jasp, piatră semipreţioasă), meliţă (unealtă pentru curăţat cânepa, fig. gură mare, guraliv), mestecău (făcăleţ, pentru mămăligă), mişină (provizii pentru hârciogi, fig belşug), moare (saramură, zeamă acră de varză), mucea (ageamiu, începător, mucos), muică (mamă, bunică, mătuşă, formulă de adresare), năduf (zăpuşală, supărare), năplai (caniculă, căldură mare), a se năplăi (a transpira, a se sufoca), a se obrinti (a se infecta), orceag (arpagic), otcoş (brazdă cosită pentru uscare), a oticni (a vomita, a se opinti), paparudă (ţigancă îmbrăcată în vegetale şi udată pentru aducerea ploii), paporniţă (coş de papură), plastă (căpiţă de fân), plăviţ (blond, alb-gălbui; despre părul cuiva), pocanie (pocăinţă), podval (căpătâie de lemn pe care se aşază butoiul), pol (monedă/bancnotă de 20 lei, fam. şi arh.), polomeac (căldare mare de aramă pentru apă), a popâlni (a umple până la refuz), postavă (căpistere), potcă (belea, ghinion), potricală (unealtă de găurit materiale din piele), praz (planrtă liliacee comestibilă), prigorie (pasă re migratoare, albinărel), primez (zid despărţitor), pufoaică (haină scurtă, vătuită), reveneală (răcoare, umezeală), sanchi (adv., aiurea, aşa să crezi tu!), scapet (castrat), scămoşat (descuamat, destrămat), scoarţă (covor), a scopi (a castra), a-şi scrânti (a-şi luxa mâna, piciorul), sfoiag (mugegai), sipică (măceş, plantă medicinală), slăvină (canea), snagă (vlagă, putere), spatie (treflă), stelniţă (căpuşă, ploşniţă), a storcoşi (a strivi, a terciui fructe etc.), a străfiga (a strănuta), şal (fular), a se şiştăvi (a se zbârci, a se deshidrata), şteap (rădăcină vegetală ascuţită), şuiţă (popândău), taier (farfurie întinsă), taman (adv. tocmai), târlă (stână cu dependinţele ei), târnă (coş de nuiele), a târomi (a boli pe picioare), tuci (ceaun), turmac (animal mic, malac), ţaică (mătuşă, ţaţă), ţăpoiaică (coş pentru pescuit), ţest (capac de pământ pe vatră înfierbântată), ţol (ţesătură groasă de bumbac, cânepă sau lână), ţucără (fasole verde), ţurcă (un fel de poarcă), ţurloi (fluierul piciorului), urloi (burlan), vadră (vas de 10 litri, unitate de măsură), vârcă (dungă pe piele după o înţepătură), vârşă (plasă de pescuit), vătui (ied sau iepure tânăr), zâmboc (cuiul mobil de la cataramă), zăpuc (zăpuşeală, caniculă), a zăticni (a întrerupe creşterea, la plante sau animale), zăvelcă (părţile fotei-faţă şi spate, brodate sau cu dungi), sgaibă (broboană, bubă mică), zoană (pleavă).

(Va urma)
Prof. Marian Pirnea