Piesa de teatru „Mobila si durere” pusa in scena la Bailesti

Zaibar 27/09/2011 1 comentariu

Asa cum este in firea lucrurilor, daca pe spectatori ii obisnuiesti cu piese de teatru de mare valoare si cu interpretare la nivel superior, acestia vin la teatru, unii cu sperante, altii cu convingerea ca spectacolul prezentat va fi superior celor anterioare, conditii si mentalitate justificate. Iar artistii nostri si regizorul Eugen Titu, actor la Teatrul National „Marin Sorescu”, au fost constienti de acest adevar, de fapt, un element de progres, si dupa ce anul trecut au pus in scena piesa ilustrului dramaturg rus, A.P. Cehov, in varianta bailesteana „Cerere in casatorie”, de data aceasta au abordat cu curaj comedia lui Theodor Mazilu „Mobila si durere”, piesa cu alta tematica, cu alt mesaj si de alta factura, insa la fel de dificila, mai ales pentru ca existau termeni de comparatie, piesa fiind jucata pe scena Nationalului craiovean, la televiziune si prezentata la Teatrul radiofonic, iar in ea a jucat inegalabilul actor Dorel Visan.

Asumandu-ne toate riscurile, vom spune ca, atat cat ne pricepem noi la teatru, spectacolul a fost de inalta tinuta artistica si s-a constituit intr-un mare succes, interpretii fiind aplaudati la scena deschisa si ovationati in picioare la caderea cortinei de un public entuziast, un public de nota 10. Desi in sala au fost si multi copii, spre placuta noastra surpriza a fost o liniste perfecta care i-a stimulat pe actori in eforturle lor generoase de a se ridica la cerintele exigentului regizor. Am remarcat ingeniozitatea profesionistului Eugen Titu care, pe langa cele patru personaje ale piesei – Sile Gurau (interpretat de Daniel Mirea), Gore (Alecu Firtulescu), Melania (Corina Firtulescu), Urecheatu (Ionut Manea), a introdus, in mod strategic din motive de Domnia Sa stiute si de noi doar banuite, un al cincilea personaj, Regizorul (Issabela Iuresi), acest „artificiu” constituind, in opinia noastra, sarea si piperul sau pata de culoare a acestui spectacol agreabil. Facem parte din acea categorie de oameni care sunt foarte sensibili si se entuziasmeaza la constatarea unor reusite ale concitadinilor sai si, de data aceasta, indiferent ce-ar spune altii, acesti liceeni-actori, evoluand sub umbrela de protectie a artistului profesionist Daniel Mirea si sub bagheta sigura a unui maestru, si-au depasit conditia si, daca de la spectacolul din editia trecuta in varsta au crescut cu doar un an, in ceea ce priveste calitatile interpretative saltul este remarcabil. Indrumati cu grija, au reusit sa studieze bine rolurile, sa intre in pielea personajelor, sa fie echilibrati, sa se fereasca de pericolul imitatiei si al sarjei, sa fie ei insisi, iar publicul i-a apreciat pentru aceasta. Este meritul lor, intrucat una este pentru un artist amator sa aiba modele si alta este sa copieze fara discernamant si sa nu mai fie firesc. De asemenea, este meritul acestor adolescenti ca acorda o mare atentie dictiei, sunt atenti la gestica si la miscarea in scena, trec cu usurinta de la o stare la alta. Nu in ultimul rand trebuie apreciata atitudinea artistului profesionist Daniel Mirea, care nu-i priveste de sus pe amatori, fie ca este vorba de Ionut Manea sau de fratii Corina si Alecu Firtulescu, nu-si propune sa iasa in evidenta si sa-i eclipseze pe partenerii de scena, ceea ce are ca rezultat realizarea unui spectacol „rotund”. Un sincer bravo tuturor! si cand am zis tuturor, i-am inclus aici si pe domnii Marin Pascu, realizatorul unui decor sugestiv si Dan Firtulescu, „stapanul” pupitrului de comanda (citeste sonorizare), ca sa nu mai vorbim de adevaratul magician, actorul si regizorul Eugen Titu, exigent cu sine insusi si cu altii, dar si intelegator, tandru ca un adevarat parinte. Ca sa subliniem odata in plus valoarea spectacolului, este suficient, credem, sa vorbim de starea de spirit a edilului-sef, care entuziasmat, fericit si mandru ca avem in oras asemenea adolescenti dotati, in semn de pretuire a talentului si a eforturilor interpretilor, la sfarsitul spectacolului a urcat in scena, i-a felicitat cu caldura si a ciocnit o cupa de sampanie cu realizatorii acestui spectacol care va ramane intiparit in memoria celor care au avut privilegiul de a se afla in sala.

Gheorghe Gheorghisan

Pentru cei care nu au avut posibilitatea de a fi prezenti in sala de spectacole a Casei de Cultura Amza Pellea, le punem la dispozitie, integral, piesa de teatru spre vizionare.