Pentru bailesteni a-si omagia emblema spirituala a devenit o traditie. In fiecare an e comemorat marele actor Amza Pellea pe 7 aprilie – ziua de nastere si pe 12 decembrie – cea a trecerii in vesnicie.
Ieri, 12 decembrie 2011, Bailestiul a trait un eveniment memorabil, in sensul ca, fata de anii anteriori, comemorarea celui plecat din viata pamanteasca in urma cu 28 de ani a coincis cu dezvelirea troitei inaltate de comunitate in amintirea marelui actor.
A fost inlocuita cea veche, montata in 1990, deteriorata de timp si intemperii, cu o veritabila opera de arta, realizata de fratii Buda, moti, absolventi ai Universitatii din Cluj – Facultatea de Teologie.
Evenimentul s-a derulat in prezenta unui numar impresionant de participanti, de la copii de gradinita, la adolescenti, tineri, maturi, pana la cei ajunsi la varsta senectutii.
Prezentatorul succesiunii momentelor a fost d-l Marcel Bota, directorul Casei de Cultura, care nu intamplator poarta numele de Amza Pellea. Sfintirea monumentului a fost oficiata de un sobor alcatuit din sapte preoti de la cele trei parohii din Bailesti – evident patrunsi de importanta evenimentului. Momentul dezvelirii troitei a coplesit emotional intreaga asistenta si a avut ca protagonisti pe actrita Oana Pellea, pe primarul Costel Pistritu, dupa care s-au depus coroane de flori din partea Prefecturii Dolj, a Primariei si a Consiliului Local Bailesti.
Alocutiunile au avut darul sa sublinieze importanta operei interpretative a artistului Amza Pellea, dar si mandria lui de a fi bailestean pretutindeni, element marcat prin celebrul citat aflat si pe troita veche si pe cea noua.
In putine, dar sugestive cuvinte, d-l prof. univ. Nicolae Giugea, prefectul judetului Dolj, a evidentiat afectivitatea fata de Amza Pellea in popor si in familia D-sale (pana in 1983 a auzit oameni oarecare spunand, referitor la programele TV de Revelion „Stau la televizor pana trece Amza Pellea si pe urma ma culc!”, iar in prezent fiul D-Sale a memorat rolul marelui actor din filmul „Mihai Viteazul”.
Emotionata pana la lacrimi, actrita Oana Pellea si-a exprimat in cuvinte de o deosebita incarcatura afectiva, atasamentul fata de locul natal al tatalui si de cultul legitim al bailestenilor si al oficialitatilor comunitare pentru memoria si spiritul lui Amza Pellea.
Cu o veneratie coplesitoare s-a adresat participantilor d-l primar Costel Pistritu, care a omagiat personalitatea marelui bailestean si a marcat fara pompa si ostentatie aprinderea luminilor festive consacrate sarbatorilor de iarna. Initiator al amenajarii casei Memoriale „Amza Pellea” si al „Drumurilor Luminii”, D-Sa si-a exprimat convingerea ca respectivul pelerinaj va intra in traditia locala.
Impresionante alocutiuni au avut elevele Catalina Ionascu, de la Scoala Nr. 4 „Amza Pellea” si Mihaela Disa de la Liceul „Mihai Viteazul” (intamplator sau nu, potrivirea a fost semnificativa).
In continuare, o mare a participantilor a alcatuit „Sirul luminii” pana la „Casa Memoriala Amza Pellea”, in admiratia locuitorilor iesiti la porti sa vada candelele aprinse in mers. In fata casei soborul de preoti a sfintit copia „Stelei lui Amza Pellea”, dupa cea din „Piata Timpului” din Bucuresti.
O marturie a atasamentului locuitorilor Bailestiului, imprejurimilor, si nu numai, a constituit-o spectacolul consacrat memoriei lui Amza Pellea de copiii de la Gradinita „Amza Pellea”, de elevii de la Grupul Scolar „Stefan Anghel” si de la Scoala cu clasele I-VIII din com. Ghidici.
In alta ordine de idei, cititorul blogului nostru e bine sa afle ca pentru marele actor un rol determinant l-a avut educatia primita in familie si universul bailestean al copilariei. O discutie cu d-na Ileana Pellea, sora cea mai mica a celui comemorat, a scos in evidenta faptul ca Amza Pellea – tatal – voluntar in primul razboi mondial (nu implinise varsta incorporarii), deci participant la faurirea Romaniei Mari, i-a insuflat fiului cultul pentru Mihai Viteazul, primul intregitor. In copilarie, chiar, viitorul mare actor se juca „de-a Mihai Viteazul” si convingea cu greu pe unii parteneri sa fie „turci”, fiindca trebuiau sa fie totdeauna „invinsi”. Gestica lui Ipu, se cuvine stiut, are multe din cele observate cu mare atentie in copilarie si adolescenta la un bailestean cu mintea ratacita, un nefericit pentru care a nutrit o vibranta compasiune, marturisita in familie.
A fost, cum indica si titlul, o manifestare spirituala de exceptie.
Ca incheiere, citez „Omagiu in doua strofe” inchinat de semnatarul acestui material.
„Actor total in teatru, in film si poezie,
Pe tron, incoronat, pe camp de batalie,
Cu palos sau secure, in lupte de pe cal,
In chip de domn – Mihai – si Rege – Decebal,
Ce, dupa succese pe scena sau pe platou,
A ajuns, dupa o vreme, el insusi un erou,
Si cu-altele nu doar din filmele acelea,
E azi pentru romani eternul Amza Pellea !!!”
Valentin Turcu