Corina Firtulescu
Îmi închid acum ochii şi pentru o clipă pătrund din nou în atmosfera pauzelor şi a orelor. Parcă ieri păşeam sfioasă pentru prima dată în curtea liceului. Încă nu îmi vine să cred că 4 ani au trecut aşa de repede. Am crezut că nu se va sfârşi niciodată şi acum, brusc, ne trezim că suntem pe cale să devenim independenţi. Deşi dacă stau să mă gandesc, în toţi aceşti ani am visat la clipa asta: să termin liceul, să plec la facultate, să fiu libera, să iau singură propriile mele decizii, şi brusc, când a venit clipa „mult aşteptată”, parcă nu-mi mai doresc aşa tare… deja îmi lipsesc anii de liceu. Îmi amintesc prima zi de liceu din clasa a IX-a. A fost o zi rece pentru perioada respectivă a anului. Am întârziat la prima oră. Restul colegilor deja se aşezaseră în banci. Ne-am cunoscut între noi, au urmat imediat primele impresii pe care le-am avut unii despre alţii, şi primele prietenii au început să se contureze. Anul şcolar următor a fost cel mai frumos. Deja ne cunoşteam, prieteniile care aveau să dureze, deja se legaseră, iar sfiala de „boboc” dispăruse. Am pus în scenă prima noastră piesă de teatru, şi am început să ne petrecem din ce în ce mai mult timp împreună. Clasa a XI-a a fost deosebita şi ea la fel ca celelatle. Deşi începuseră să apara micile „bisericuţe”, ştiam în continuare să ne comportam ca un colectiv, iar la organizatul de „chiuluri în grup” începusem să fim maeştri. Clasa a XII-a nu s-a lasat mult aşteptată şi parcă ultima vacanţă de vară a trecut mai repede ca oricare alta. Primul clopoţel al ultimului an de liceu nu a întarziat să sune. Ultimul an de liceu a adus cu el mult nedoritele uniforme, care în cele din urmă îmi vor lipsi… Şi totuşi, nici atunci nu realizăm cât de aproape este sfârşitul liceului. Dar iata-l aici… Nu a întârziat să vină.
Mă întreb cum vom fi peste 10 ani? Ne vom ţine promisiunile şi ne vom reîntâlni? Ni se vor mai parea glumele de acum amuzante? Ne vom îndeplini visele de acum, sau măcar, ni le vom mai aminti? Ne vom descurca singuri mai departe? Vom primi cu toţii slujbele la care am sperat?
Nu voi privi data de 1 iunie ca pe un sfârşit. Sunt conştientă că timpul lăsat în urmă nu se va mai întoarce, dar ştiu că au rămas amintiri frumoase care niciodată nu vor pieri pentru că anii de liceu se vor eterniza în sufletul meu. O voi privi ca pe un nou inceput. Începutul unei alte etape în care voi avea şansa de a învăţa lucruri noi. Pentru mine nu va fi povestea care se termina cu „Sfârşit”, ci cu… „Va urma…”
Corina Firțulescu
Foto: Zaibar.ro
Foto: Dan Firţulescu
Foarte frumos, emotionant.
Mutumim profesorilor care le-au fost alaturi in acesti patru ani, ani cu realizari, mai mari sau mai mici, cu bune si cu rele, dar cu experienta de viata castigata.
Tin sa felicit aceasta promotie, in special pe Corina pentru frumoasele ganduri adresate, pentru activitatea ei de reporter si realizator de emisiuni radio, si nu numai, pe acest blog..
Felicitari tuturor, felicitari si persoanelor care administreaza acest blog, care face cunoscut numele orasului nostru in toata lumea.
Felicitari bailesteni si succes in alegeri!
Am observat in majoritatea pozelor un om deosebit care mi-a fost si mie profesor, diriginte si mai ales prieten, Dl. Prof Baluna Cristian.
Acum 8 ani eram in aceasi postura de absolvent ca si acesti absolventi si paseam cu aceleasi emotii pe scena Casei de Cultura Bailesti pentru primirea diplomei de absolvent. Salut tot colectivul de profesori si va urez multa sanatate si putere de munca.
BRAVO, LOREDANA SUNA!DIANA.
BRAVO,LOREDANA!DIANA.
Frumoase cuvinte scrise de Corina, bravo domnisoara, mi-ai rascolit amintirile. Sunt cuvinte sincere care le gandeam si eu in urma cu multi ani. Nimic nu se compara cu anii de liceu.
Bafta in viata!!!
Cel mai de treaba profesor din acesti patru ani a fost domnul diriginte, domnul profesor Cristian Baluna. Va multumesc din suflet pentru tot ce ati facut pentru noi. Sunteti un om deosebit si va multumim din tot sufletul! Va purtam mereu o ima deostebita. Multa sanatate si sa ramaneti mereu acelasi OM BUN !
adevrt