Revin cu acest articol, ca o completare a articolului „Cărţi poştale din Băileşti” publicat cu ceva timp în urmă. Este vorba despre o carte poştală din Băileşti, datată 1924, care surpinde Hotelul Culescu, actualmente Hotel Turist.
Băileşti – Hotel Culescu, 1924
Detalii:
Material: Hârtie
Atelier: Editura Librăria – Tipografia Marcu M. Aftalion, Calafat
Dimensiuni: 8,9×13,7cm
Datare: 1924
Şi cum orice imagine veche pe care o publicăm încercăm să o documentăm cât mai bine, ne simţim obligaţi să relatăm cine a fost Ioan. T. Culescu şi ce rol a jucat acesta în evoluţia Băileştiului.
Primul senator pe viaţă din Băileşti şi ultimul de pâna acum a fost înainte de primul razboi mondial şi puţin după, Ioan. T. Culescu, mare moşier, angrosist şi singurul proprietar de hotel din fosta comună Băileşti, devenită prin straduinţa senatorului oraş (3 mai 1921). Membru marcant al partidului averescian, Culescu, ca să-i dea statut de urbe comunei natale Băileşti, a construit un hotel în anul 1920, care la acea vreme rivaliza cu puţinele hoteluri din oraşele mai mari ale ţării. În anul 1928, senatorul Culescu s-a prăpădit la Paris, în urma unei intervenţii medicale şi n-a mai apucat să trăiască timpurile în care hotelul sau a devenit sediu pentru Armata Roşie şi nici să-şi vadă familia hulită şi hăituită, pentru că el a îndrăznit să construiască singurul hotel din oraş, care este şi astăzi funcţional.
Tatăl lui Ioan T. Culescu, Theodor, a fost cel care a strâns o impresionantă avere fără să ştie prea multă carte, dar având un simţ al afacerilor care l-a propulsat în rândul celor mai bogaţi oameni ai acelor vremuri. Făcea comerţ cu grâne, pe care le trecea munţii cu carele cu boi, şi reuşise să fie respectat de negustorii greci şi evrei. Doi dintre cei patru copii au fost băieţi pe care i-a trimis la Paris să înveţe carte. Unul a devenit medic ORL-ist, înfiintându-şi cabinet de specialitate chiar în Băileşti, iar altul s-a întors pregătit pentru politică, în care a şi intrat prin partidul mareşalului Averescu, lângă care a rămas şi căruia i-a facut nenumărate servicii. Ioan. T. Culescu, şcolit în Franţa, ţară pe care o considera a doua sa patrie, a facut politică, dar, moştenind calităţile de comerciant ale tatalui său, a reuşit să rotunjească averea familiei într-atât încât să devină, prin contribuţiile sale, senator pe viaţă. Unul din mostenitorii săi din a treia generaţie, Ion, povesteşte că senatorul Culescu a fost atât de bogat încât, după venirea comuniştilor la putere, trei generaţii s-au străduit să uite că au fost rude cu el ca să scape de represaliile şi de etichetele care li se puneau.
La zece ani după ce s-a străduit să înnobileze satul său cu titlul de oraş, adică în 1920, a construit un hotel pe care, din aducerile-aminte ale bătrânilor, l-a mobilat cu mobilă stil adusă de la Viena în căruţe cu fân pentru a nu se sparge oglinzile de Veneţia şi pentru a nu se strica sculptura. La opt ani după inaugurarea hotelului căruia i-a dat numele de „Culescu”, senatorul s-a stins la Paris, reîntorcându-se după câteva săptămâni, de astă dată definitiv, în Băileşti, în cimitirul din jurul bisericii ctitorite de el. Din 1928, averea Culescu începe să se risipească, mama senatorului, femeie simplă, neştiind să pastreze măcar ce lăsase fiul ei. După al doilea război mondial, mai precis după intrarea ruşilor în ţară, Culeştii au pierdut pământurile şi toate proprietăţile, în 1948 găsindu-se ultima consemnare a hotelului în proprietatea familiei. Doi ani mai târziu, în 1950, hotelul dispare din toate evidenţele, deşi el există şi este funcţional şi astăzi, dar sub alt nume, Turist.
Printr-o ironie a sorţii şi prin voinţa rudelor, strănepotul senatorului, Alin Ghita Culescu, devine prin înfierea de către bunicul său, fiul senatorului Culescu, nepot şi nu stranepot, cum era, de fapt faţă de proprietarul hotelului. După apariţia Legii nr. 10/2001, Alin Ghita Culescu împreună cu moştenitorii în viaţă ai senatorului Culescu au facut cerere de revendicare a hotelului pe care-l considera confiscat abuziv din moment ce până în prezent nici o instituţie nu le-a arătat vreun document din care să reiasă ca a fost preluat de stat cu titlu valabil. Cererea a ramas fără raspuns pentru ca hotelul, care a luat între timp numele de Turist, a trecut în administrarea societăţii comerciale Jiul SA şi a fost vândut unei angajate. După trei generaţii, familia senatorului a ajuns în situaţia de a se lupta cu morile de vânt, iar procesele pe care ar trebui sa le intenteze statului roman ar costa prea mult pentru posibilitatile materiale ale lor.
Din toată averea Culeştilor, moştenitorii de astăzi au ramas doar cu câteva fotografii îngălbenite de timp, din care senatorul zâmbeste fericit alături de fruntaşii oraşului Băileşti.
pai si de ce nu puneti si pozele cu el sa il vedem si noi?????