Comemorarea unui erou

Gheorghe Gheorghisan

Gheorghe Gheorghisan

Cinste organizatorilor! Onoare distinsilor invitati!

„In cilcul de manifestari , care a vizat personalitati de notorietate, alaturi de Amza Pellea si Patrel Berceanu, bailestenii evoca si memoria aviatorului Petre Ivanovici. Petre Ivanovici a fost cel care a obtinut primul brevet de aviator pe avioane civile, in anul 1923, iar in anul 1924 a fost confirmat pilot de vanatoare. A fost component al celebrei escadrile de acrobatie aeriana Dracii rosii, alaturi de Mihail Pantazi si Maximilian Manolescu, despre care celebrul aviator L’Hermite, atasat militar al Frantei la Bucuresti, spunea: Domnilor, sunt incantat si uimit de executarea in formatie a inaltei game de acrobatie cum nu am vazut nici la Paris, Hendon sau Berlin. Sunt convins ca acesti mari asi ai pilotajului nu vor fi depasiti de nimeni niciodata.”

Asa isi incepea reportajul domnisoara Corina Firtulescu, eleva in clasa a XI-a D la Liceul „Mihai Viteazul”, care, ca si in alte dati, ne-a dovedit ca are talent si chemare, da dovada de pasiune si onestitate, se documenteaza cu acribie si, mai presus de orice, traieste cu sinceritate si cu emotie tot ceea ce spune, determinandu-ne sa dam glas convingerii ca, daca va continua cu aceeasi tenacitate, perseverenta si modestie, va avea un viitor stralucit si nu-i vor ramane inchise portile consacrarii.

Sigur ca este miscatoare aprecierea atasatului militar al Frantei si, tinand seama din partea cui vine, noi, bailestenii, avem motiv in plus de mandrie ca de pe meleagurile noastre „si-a luat zborul” aceasta personalitate coplesitoare, prin numele si pilda caruia am devenit cunoscuti in lume. Este un prilej de mandrie care si obliga, pentru ca nu este usor sa organizezi manifestari pe masura dimensiunilor acestei personalitati, ale acestui erou al neamului. De acest adevar au tinut seama oficialitatile municipiului si reprezentantii Casei de Cultura ”Amza Pellea” care au organizat doua manifestari cu mare incarcatura emotionala, in semn de cinstire a memoriei acestui as al aviatiei, fala bailestenilor si a intregii Romanii.

Comemorarea aceluia despre care Virgil Kerciu in finalul unui articol inchinat memoriei neinfricatului spargator al talazurilor aeriene spunea: Ivanovici nu putea sa greseasca! Ivanovici n-a gresit niciodata!, care a avut loc pe data de 29.04.2011, cu prilejul implinirii a 113 ani de la nastere, a inceput cu depunerea de coroane de flori la monumentul inaltat in memoria celui atat de pretuit de toti cei care l-au cunoscut si a fost onorata de prezenta unor distinsi invitati: Dl General (r) Iosif Rus, presedintele ARPIA; comandorii George-Paul Sandachi, presedintele ARPIA, filiala Craiova, Mitica Mirea, vicepresedintele ARPIA, filiala Craiova, alti reprezentanti de seama ai aeronauticii, dl prof. univ. dr. Nicolae Giugea, prefectul judetului si, bineinteles, dl primar Costel Pistritu. Dnii Iosif Rus, Mitica Mirea, Nicolae Giugea si Costel Pistritu au rostit alocutiuni de mare vibratie sufleteasca, sporind gradul de emotionalitate al momentului solemn.

Nici nu se stinsesera bine ecourile acestui moment impresionant si in sala mica a Casei de Cultura ”Amza Pellea”, a urmat a doua parte a acestei manifestari, la fel de emotionanta, in care a fost evocata personalitatea bailesteanului intre bailesteni, Petre Ivanovici. Atmosfera a fost inaltatoare, asistenta selecta, o pata de culoare fiind, in opinia noastra, prezenta elevilor de la Grupul Scolar ”Stefan Anghel”, condusi de dsoara prof. Maria Minu pe care, cu tactul inteleptului care a vazut si stie multe, dl general Iosif Rus ”i-a salutat” strategic si parinteste ca pe un simbol al viitorului, facand si o gluma gustata de cei prezenti, potrivit careia prin prezenta acestor adolescenti se realizeaza o medie de varsta rezonabila.

In calitatea de amfitrion, dl Marcel Bota, directorul institutiei de cultura, a adresat un cuvant de bun venit personalitatilor de exceptie care au onorat manifestarea, a marcat succint semnificatia evenimentului si l-a invitat pe dl general Rus sa imbrace haina moderatorului.

Trecand la pupitrul de comanda, dl general a marturisit cu o sinceritate dezarmanta ca a fost ”miscat” de primirea facuta, a dat o inalta apreciere activitatilor care se desfasoara si a dat cuvantul principalului artizan al acestei activitati ca si al celei din ziua urmatoare, dlui prmar Costel Pistritu. Edilul-sef a adresat cuvinte de multumire tuturor celor care au raspuns invitatiei, gest pe care-l apreciaza ca o onoare pentru municipiu, spunand printre altele: ”Este bine sa constientizam noi asupra evenimentelor majore din viata urbei – 475 de ani de la prima atestare documentara, 90 de ani de la declararea localitatii ca oras si 10 ani de cand a fost trecut in randul municipiilor – si vreau sa fie municipiu cu adevarat. Bailestiul trebuie sa scoata la iveala valorile sale cu care ne mandrim. Multumesc si ma inclin in fata celor care l-au creat, multumesc generatiei tinere care trebuie sa calce pe urmele inaintasilor.”

Dl comandor George-Paul Sandachi a adus multumiri dlui general Iosif Rus, care i-a ajutat enorm in momentul cand institutia era la grea cumpana, in 2005. A apreciat ca atunci cand s-a nascut Petre Ivanovici, ”Bailestiul era parca de parte de lume, nu cum este acum” dar informatiile privind aviatia ajungeau pana la Bailesti, asa cum era el, si i-au dat imbold lui Petre Ivanovici. S-a pus intrebarea de ce a plecat acesta pe acea vreme caineasca si a murit, iar raspunsul nu este greu de dat. ”Fiind pilot militar, orgolios si tenace s-a incumetat sa zboare, s-a ratacit, a intrat in plafonul de nori si a cerut ajutor. Apelul sau a fost auzit de un singur radiotelegrafist de bord, un francez, care, din nefericire, nu stia romaneste. Dl comandor a apreciat ca a fost un erou al liniilor aeriene comerciale civile. De altfel, in cartea care s-a lansat cu acest prilej, scria: Dupa anii adolescentei, a intalnit prima sa ”iubire”: s-a indradistit de aviatie cu patima; i-a daruit mintea, trupul si sufletul sau. A primit cu generozitate o iubire pe masura, ce i-a dezvaluit secretul zborului, maretia sa, bucurandu-i ochii cu frumusetea si trairile sale ascunse muritorilor de rand.

Dl prof. Petrescu de la Rosiorii de Vede si-a exprimat bucuria de a se afla pentru prima data la Bailesti, afirmand ca rosiorenii se considera pe jumatate olteni. A mentionat ca se simte onorat sa aduca salutul locuitorilor satului Ciurari, un sat aparut in urma cu aproximativ 300 de ani, prin asezarea pe aceste meleaguri a catorva familii provenite din Amaradia – Oltenia, si in care s-a nascut, in 1909, Irina Cioc care a adoptat pseudonimul Burnaia de la denumirea Campiei Burnasului, unde se afla localitatea sa natala. A prezentat cateva date importante despre Irina Burnaia si a marturisit ca ar dori o legatura mai stransa intre Rosiori si Bailesti.

Cu toate ca in prezent lucreaza in administratie care reprezentant al Guvernului in teritoriu, dl Nicolae Giugea si-a etalat (fara a avea aceasta intentie) tactul pedagogic, vocatia si subtilitatea dascalului autentic prin concizia si acuratetea celor afirmate, cuvintele Domniei Sale avand o puternica incarcatura educativa si invitand la meditatie. A marturisit cu sinceritate ca a fost onorat de invitatia de a fi prezent si ca este coplesit de personalitatea lui Petre Ivanovici. Confesandu-se, a spus intre altele: „Zborul a fost cel mai inalt vis al omului. Invidiem zborul pasarilor, dar succesele din domeniul zborului sunt enorme. Acestea cer sacrificii, iar unul dintre cei sacrificati a fost Petre Ivanovici, cazut la datorie. Bailestiul este un cazan care genereaza valori, Petre Ivanovici este un reper al aviatiei romanesti, Amza Pellea, un brand al artei interpretative, Mihai Viteazul fiind considerat unul dintre cele mai valoroase filme istorice din lume. Am avut privilegiul de a-l cunoaste pe Patrel Berceanu, asa ca tineretul are repere la care se poate raporta. Multumesc si sper ca dl primar sa-mi dea prilejul de a participa la astfel de onorante manifestari.” Fara comentarii!

Dl general Iosif Rus, un om de o prestanta linistita si de o modestie care ar trebui sa devina molipsitoare, cu o vasta experienta, dar cu o admirabila tinerete a spiritului, atent la detalii si la expresie, imbinand sobrietatea si rigurozitatea militarului cu sensibilitatea si jovialitatea omului, s-a dovedit un moderator inspirat care a fascinat auditoriul. Si-a exprimat admiratia fata de urbe si de locuitorii ei, apreciind ca „Bailestiul inseamna astazi, pentru noi, o istorie prin a carui evolutie putem admira, si o facem cu placere si consideratie, modul de afirmare a oamenilor si a comunitatii, desprinderea unor personalitati in cultura, in literatura si in aeronautica, asa cum, de fapt, sunt cunoscuti de toti participantii la acest moment aniversar. Petre Ivanovici, unul din fiii localitatii, s-a evidentiat ca un simbol al talentului, al cutezantei si al pasiunii. A devenit chiar un simbol al destinului unora din cei care au imbratisat aceasta nobila meserie numai si numai din dragoste de zbor, dragoste asociata cu dorinta de a patrunde in tainele vazduhului si cunoasterii oceanului aerian. Cu 3 ani in urma, am omagiat aici pe Petre Ivanovici cu prilejul implinirii a 110 ani de la nastere, in 2011 impreuna omagiem 75 de ani de la decolarea in infinit a pilotului Petre Ivanovici, iar astazi, valoarea eforturilor sale, imaginea si spiritul aviatorului, alaturi de evolutia si istoria locurilor, vetrei si municipiului Bailesti.” Distinsul oaspete a rostit cuvinte magulitoare la adresa Bailestiului, aleasa cinstire a oamenilor, inaltul respect acordat celor care au promovat imaginea locului si afirmarea sa in plan zonal, national si european, amintind de comandorul aviator Firu Mihai, in ale carui opere se simte „un spiritul de oltean si bailestean care-si are originea in Balsamul locurilor si in titlurile unor carti: Naluca timpului, Vartejuri, Aripi inflacarate etc” A elogiat initiativa organizatorilor evenimentului aniversar precum si cea de reeditare a cartii Irinei Burnaia „cea care a romantat viata aviatorului Petre Ivanovici, facand-o mai interesanta si plina de mistere, unele inca nespuse”, adresandu-le felicitari pentru demersul lor inaltator.

Dl Venus Coconoiu a prezentat cu emotie actiunea temerara de a ajunge pe varful unde a cazut cel omagiat, marturisind ca acesta a fost visul sau de copil. A relatat eforturile facute, dificultatea drumului si sprijinul acordat de ARPIA anul trecut cand s-a incercat sa se puna o cruce la locul accidentului. Reusita n-a fost totala, dar ideea n-a fost abandonata si se va incerca sa se ajunga pe un alt traseu. A solicitat sprijinul ARPIA pentru a duce crucea pe calea aerului, exprimandu-si speranta ca ”noi vom ajunge s-o montam.” A adus multumiri celor care i-au fost alaturi si n-au abandonat aceasta actiune indrazneata, ca un omagiu adus marelui fiu al Bailestiului.

Dl Gheorghe Dinului, care a facut parte din echipa ce a plecat pe urmele lui Petre Ivanovici, alaturi de bailesteni, a adus multumiri dlui general Iosif Rus si celor de la Bucuresti, evocand actiunea de anul trecut, cand impreuna cu dnii comandori Mirea si Dumitrescu, cu dl Duta si dl V. Coconoiu au facut o delegatie care a plecat la drum pe data de 2.07.2010 pentru a amplasa o cruce la locul unde „s-au frant aripile” eroului bailestean.

Personal, am trait un sentiment oarecum ciudat – pe de-o parte, bucuria privilegiului de a scrie despre aceasta grandioasa manifestare, iar pe de alta, teama de a nu gasi cuvinte pe masura ei, dar ne-am consolat, avand convingerea ca tot ce s-a spus si s-a scris pana acum este departe de a oferi imaginea adevarata si completa a personalitatii comemorate, o personalitate ale carei dimensiuni trec dincolo de vazduhuri.

Si cum sa nu plutesti de fericire cand la aceasta manifestare de suflet si simtire, parafrazandu-l pe genialul poet national si universal Mihai Eminescu, la Bailesti „s-a strans” o buna parte din „floarea cea vestita” a aeronauticii romanesti, ceea ce este o mare onoare atat pentru organizatori, care merita felicitari, cat si pentru intreaga suflare bailesteana.

Iar bucuria noastra a sporit in dimensiuni si stralucire, deoarece, cu aceasta ocazie, a fost reeditata si lansata cartea Irinei Burnaia Aripile mele, scrisa in 1937, intr-o editie ingrijita de chipesul tanar Claudiu Diaconu, alt fiu al Bailestiului, un impatimit al aeronauticii, care ne-a creat clipe de mare satisfactie tuturor si de justificata mandrie mamei sale, distinsa doctorita Cristina Salceanu.

Mitingul aviatic de a doua zi ne-a lasat fara cuvinte, profesionalismul, daruirea si cutezanta pilotilor si parasutistilor starnind admiratia miilor de bailesteni, veniti dis-de-dimineateata la Cilieni.

Manifestarea in intregul ei a demonstrat, daca mai era nevoie, ca Bailestiul stie sa-si aprecieze si sa-si venereze valorile. Cinste organizatorilor! Onoare distinsilor invitati!

Sa nu-l uitam niciodata pe temerarul aviator si pe alesul intre alesi, omul de exceptie Petre Ivanovici, a carui pilduitoare viata trebuie sa ne purifice sufleteste, sa ne faca mai buni, mai drepti, mai intelepti si mai cutezatori!

P.S.
Ne facem o datorie de constiinta si incercam sa reparam o nedreptate facuta elevei Liliana Motataianu de la Grupul Scolar „Stefan Anghel”, al carei nume n-a aparut in articolul nostru din numarul anterior, desi ea a deschis concursul de interpretare, satira si umor, a creat o atmosfera deosebita, interpretand cu talent si sensibilitate Bala lui Amza Pellea a apreciatului Cristian Buica. Facem cuvenita completare cu scuzele de rigoare.

Gh. Gheorghisan

1 comentariu

  1. Mihai Petrescu

    Cu scuze, la manisfestarea povestita aat de frumos aici eu am insistat de cateva ori ca pseudonimul Irinei Cioc se trage de la denumirea unui parau care trece prin apropierea satului Ciurari, si nu de la Burnas, mai ales ca Ciurari nu se afla in Burnas. Insiust din nou auspra acestui amanunt.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.