Din istoria – uneori amuzanta – a cuvintelor (III)

pirneaÎn continuare, vom înşirui o serie de cuvinte, mai vechi sau mai noi, care au etimone cu semnificaţii curioase, amuzante sau chiar comice.

  • abracadabra (cunoscuta formulă magică) s-a născut de la termenii din limba aramaică „Avrah ka Dabra” (creez vorbind).
  • amoc (boală mintală), prin filieră franceză (amok), provine din limba malaieză, unde înseamnă „nebunie furioasă”.
  • anagramă (schimbarea ordinii literelor unui cuvânt), vine din greacă (ana – în altă ordine; răsturnare; gramma – literă).
  • apoteoză (transformarea omului în divinitate), provine tot din limba greacă veche (apo – a deveni; theos – zeu).
  • autodafe (arderea pe rug a ereticilor pe vremea Inchiziţiei) vine de la portughezul „auto da fe” şi se traduce prin „act de credinţă”.
  • bafana, bafana (cunoscuta denumire a sportivilor din Africa de Sud), provine din limba zulu şi se traduce simplu: „băieţii”.
  • bezmetic (fără rost, dezorientat), are ca etimon cuvântul ucrainian „bezmatok” (stup fără matcă).
  • bogdaproste (interjecţie adesea substantivizată, care exprimă mulţumiri pentru pomana primită), provine din bulgarul „bog da prosti” = domnul să dea celor săraci, simpli.
  • a bruftului (a certa pe cineva), se naşte din germanul „brechter”, care se traduce prin: a sfărâma, a da cu var pe ziduri.
  • calambur (joc de cuvinte), s-a format din francezul „calambour” şi provine de la Kalemberg, ambasadorul german la Paris, care stâlcea cuvintele franţuzeşti.
  • cangur (animal cu marsupiu), vine din „Kangoroo”, în limba aborigenilor (Australia) şi se traduce prin „nu ştiu”.
  • carnaval (petrecere populară cu măşti, deghizări, focuri de artificii) are ca etimon italianul „carne levare” (a priva de carne).
  • chindie (timp al zilei către asfinţitul soarelu), provine turcescul „ikindi” (rugăciunea de după prânz).
  • conclav (consiliu electoral al cardinalilor, pentru alegerea unui nou papă) provine din italiană şi se traduce prin „cameră închisă cu cheia”, aluzie la faptul că electorii stăteau închişi, dând semnalul alegerii noului Suveran Pontif prin fumul de culoare albă care ieşea din hornul încăperii respective.
  • cosmopolit (universal, cu înclinaţii admirative faţă de străini), îşi trage denumirea din greacă (cosmos = univers, polites = cetăţean).
  • cravată are ca etimon cuvântul din franceză, „cravate”, denumire pentru eşarfele purtate de mercenarii croaţi înainte de lupte.
  • filfizon (tânăr preocupat de eleganţă), vine tot din franceză (vive le son = a trăi zgomotos).
  • galantom (darnic, mărinimos), vine din francezul „galant homme” = om politicos.
  • get-beget (adjectiv invariabil = neaoş, curat), se naşte din turcescul „cet-be-cet” (din moşi strămoşi).
  • harcea-parcea (a face fărâme ceva sau pe cineva), vine tot din turcă (parca-parca = bucată cu bucată).
  • hurdughie (clădire veche şi dărăpănată), are ca etimon cuvântul grecesc „harturgia” (fabrică de hârtie).
  • hrisov (document vechi) provine din grecescul „hrisovnilor” (bulă de aer).
  • hat-trick (performanţă a jucătorului de fotbal sau hochei, care înscrie trei goluri consecutive în poarta adversă), are ca etimon termenul din lb. engleză „hat-trick”, tradus prin „trucul pălăriei”, figura jonglerului care prinde trei bile în pălărie. Facem precizarea că, în presa sportivă, adesea, termenul este folosit greşit, pentru orice situaţie în care un jucător înscrie trei goluri într-o partidă, indiferent dacă sunt consecutive sau nu.
  • lichea (om de nimic, netrebnic), vine din limba turcă, „leke” înseamnând „murdărie, pată”.
  • malac (om gras şi greoi), vine tot din turceşte, unde înseamnă „pui de bivol”.
  • marafet (la plural, mofturi, fiţe), decurge din etimonul turcesc omonim, dar echivalează cu abilitate, destoinicie, artă.
  • mason (membru al unei societăţi secrete), provine din fr. „mason”, care înseamnă zidar, lucrător în piatră.
  • mişmaş (harababură, vicleşug) are la origine termenul german „Mischmasch” (vin amestecat cu apă minerală).
  • mişto (în argou = bun, frumos) vine tot din germană, unde „mit Stock” se traduce prin „cu baston”.
  • niscai (adjectiv pronomial invariabil) provine din latină: „nescio qualis” (nu ştiu care, nu ştiu cine), aşadar transformarea unei propoziţii în parte de vorbire.
  • paceaură (femeie uşuratică, murdară) are ca etimon turcescul „paceaura”, însemnând „cârpă de şters praful sau vasele”.
  • piţigoi vine din italiana veche (pizzo-pizzicare = a ciupi, a pişca, a ciuguli).
  • plotog (oltenism = ceva care atârnă, o umflătură), vine din bulgărescul „podlog” (bucată de piele cu care se cârpeşte încălţămintea).
  • privighetoare (pasăre cântătoare), provine din verbul „a priveghea”; după unii lingvişti (Ion Coja), cuvântul are conotaţii funebre, asociate cu priveghiul unui mort, înainte de înhumare.
  • prosop (obiect de igienă), are ca etimon cuvântul din neogreacă „prosopon, prosopsi” (faţă + ştergar).
  • puzderie (mulţime de oameni sau obiecte) provine de la acelaşi cuvânt polisemantic, desemnând resturi vegetale luminoase care cad din tulpina cânepii sau inului la meliţare şi scărmănare.
  • robot (automat complex şi eficient) provine din fr. „robot”, dar se înrudeşte cu cehul „robota” (muncă grea şi neîntreruptă).
  • sarcofag (sicriu, monument funerar din piatră), derivă din grecescul „sarks” = carne şi „phlagein” = a mănca, deci mâncător de carne.
  • sincer vine din latinescul „sincerus” şi înseamnă fără ceară, fără pată.
  • şmecher (isteţ, descurcăreţ) îşi are originea în germn. „Schmecker” (om care încearcă băuturile).
  • şuşă (spectacol ilegal, neautorizat), decurge din termenul arab „şuşan”, care înseamnă „un ban în plus”.
  • terchea-berchea (substantiv invariabil), însemnând „om de nimic”, este pus în relaţie cu maghiarul „tarka-barka” (împestriţat ca o brezaie).
  • voievod (domnitor în Ţările române) provine din limba sârbă, unde, conform lui B.P. Haşdeu, ar însemna „cel dintâi dintre ostaşi”.

6. în final, vom înşirui câteva neologisme cu semnificaţie curioasă (şi etimologie pe măsură):
Ablutomanie (spălare obsesivă), acatafazie (aşezare greşită a cuvintelor în vorbire), agorafobie (teama de spaţii largi), Alma Mater (doică, uzual Colegiu sau Universitate), felinofobie (teama faţă de pisici), hipomonsterequipedalofobie (teama de a citi sau rosti cuvinte lungi), triskaiadecafobie (groaza faţă de numărul 13) etc.
Vom reveni cu alt prilej, comentând unele greşeli frecvent întâlnite în întrebuinţarea neologismelor.

Prof. Marian Pirnea

3 Comentarii

  1. mihai marta

    Ma intreb daca autorul listei a avut curiozitatea sa verifice prin vreun dictionar corectutudinea etimologiilor propuse. De exemplu: bodaproste, din bulgarul „bog da prosti” care inseamna „Dumnezeu sa ierte”, nu ce se propune ca sens. Si mai sunt exemple.
    Megeti la dictionare!

  2. Lorian Săceanu

    Chiar și „Google Translate” dă varianta „Dumnezeu să ierte” pentru „Bog da prosti”.

  3. George M

    P.S.
    Pe timpul Imperiului Roman, olarii obisnuiau sa peticeasca vasele sparte cu ceara. Lucru care oferea obiectului un aspect decent, dar nu-i oferea functiile unui vas nou si bun de folosit. Ca urmare a acestui lucru oamenii cereau olarilor vase: ‘sine cera’, asadar cerandu-le vase nepeticite si sinceritate.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *